„I-am întins plicul şi el, cu o voce aproape plângând : «Da’ da nu trebuia!». Dar, după aia, haţ, a înşfăcat plicul cu 1.000 de lei în el şi jap la buzunarul lui“. 1.000 de lei pentru chirurg, 200 de lei pentru anestezist, pentru o operaţie de „piatră la fiere“, cum se spune în limbajul popular. Asta era şpaga, în luna iunie, la spitalul militar de urgenţă din Galaţi.
Vă mai amintiţi? Traian Băsescu, preşedinte al României, s-a operat de „hernie de disc“ în străinătate. Toţi l-au condamnat atunci. Că nu are încredere în sistemul de sănătate din România, că e chiabur, că aia şi aia. Şpaga pentru o operaţie de „hernie de disc“ este, la spitalul militar din Galaţi, de 1.600 de lei, doar pentru medicul chirurg.
„Aveam în plic 1.000 de lei. Urma să fie operat tatăl meu. I-am întins plicul. Iar el mi-a zis, cu plicul în mână: 16 milioane (1.600 de lei – nota mea). I-am smuls plicul din mână şi am mai pus 600. E drept ca mi l-a adus pe picioare acasă.“
Sunt cam 20 de ani de atunci. Un mare chirurg de la Spitalul Fundeni voia să intre în politică. Era celebru, făcuse, se spunea, primul transplant de ficat din România. Dar voia, cum ziceam, să intre în politică aşa că şi-a angajat o asistentă deşteaptă – o absolventă de ştiinţe politice de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, pe care o plătea cu 300 de dolari pe lună, fără ca ceva să treacă prin vreo contabilitate.
„I-am spus. A trecut luna, nu-mi daţi banii? S-a căutat prin buzunare şi a scos un morman cu bani de dolari şi euro şi mi-a dat 300 de dolari.“ Sunt mulţi ani de atunci, da. Dar ce s-a schimbat, în ciuda faptului că salariile în sistem au crescut şi nu mai poţi, nicicum, să spui că un medic e azi un om sărac?
„M-am pregătit cu banii. Mi-au spus din prima, chiar înainte de a mă programa pentru operaţie: 1.000 de lei chirurgul, 300 de lei anestezistul şi 100 de lei asistentele. Câte or fi asistentele alea, acum nu mai ştiu“. Este şpaga pentru o operaţie de felul celei de care vorbeam mai sus, de „piatră la fiere“, cerută, de data asta, la spitalul Colentina din Bucureşti, în această săptămână.
Când oamenii intră într-un spital, prima lor grijă este să-i întrebe pe ceilalţi pacienţi cât este şpaga la doctor şi cât la asistente. Într-un spital din România, toate buzunarele sunt pline cu bani. Banii curg din buzunarele celor lungiţi în pat de durere în buzunarele acelor zei în alb care stau în picioare cu mâna întinsă.
La spitalul Colţea, nu se cere şpagă, dar medicul nu zice nu, dacă-i pui în buzunar 300 de lei pentru o zgârietură la nas care trebuie cumva cusută.
La Lahovary, spitalul de ochi din Piaţa Romană, lucurile stau altfel: bagi banii, discret,
