Declarația ministrului Marcel Boloș că statul lucrează la un sistem de supraimpozitare pe lanţul producători-furnizori-traderi de energie face parte din foarte puținele vești bune venite dinspre Guvern din ultima vreme și îmi oferă posibilitatea de a face câteva reflecții pe această temă.
Trebuie remarcat de la început că în lumea aceasta energetică sunt două categorii de firme: unele care și-au crescut prețul de producție, de transport sau de furnizare obligate de situația piețelor și a burselor și altele care au crescut prețul din dorinţa de face profituri mari și ușoare.
Economia capitalistă se bazează pe principii de piață, pe cerere și ofertă, n-am nimic împotriva acestei realități.
Trebuie însă să observ că piața nereglementată este o mină de aur pentru pungași care, acolo unde nu există legi, profită ca să câștige bani nemunciți. Aceștia sunt speculanții și, după modesta mea opinie, dacă cel ce produce trebuie protejat și ajutat, cel ce doar mișcă produse ca să crească prețul trebuie încorsetat și obligat să respecte ceva reglementări ce au de-a face cu onestitatea economică. Legi antitrust acolo unde este cazul, stabilirea de procente ce se pot adăuga prin vânzare-cumpărare de produse și, da, supraimpozitarea profiturilor.
Să luăm exemplul unui trader de energie care lucrează cu câțiva oameni și cu calculatoare și prin manevre economice distorsionează piața. Ce muncă în plus a depus traderul de energie electrică sau de gaz anul acesta față de anul trecut? Niciuna. Ce plus valoare a adus acesta economiei prin tranzacțiile sale? Niciuna. Atunci de ce merită ca profitul său să crească enorm față de cel de anul trecut?
Profitul companiilor din energie, fie ei furnizori sau traderi, trebuie redus la o valoare normală, de 10% să zicem, vor ști economiștii mai bine cât ar fi un profit onest la tipul de activitate a firmelor respective.
Dar profitul poate să fie mai mare anul acesta față de anul trecut datorită creșterii energiei produse sau tranzacționate. Dacă anul acesta au tranzacționat o cantitate dublă de energie, de exemplu, să acceptăm că profitul ar trebui să fie dublu. Dar dacă profitul este triplu sau, mai rău, cvintuplu, acesta nu se datorează muncii oneste, ci speculării pieței și trebuie supraimpozitat.
Acest lucru ar face ca creșterea aiuritoare a prețurilor dincolo de realitate să fie inutilă pentru aceste companii: ce vor specula nu va ajunge în buzunarele lor, ci în visteria statului.
Nu știu dacă legea va fi făcută așa. Ce știu este că mi-aș dori ca ea să fie întocmită pe acest principiu. Și mi-aș mai dori ca în lege să fie stipulat că banii ce vin din supraimpozitare vor fi folosiți numai pentru compensarea facturilor cetățenilor în primul rând, apoi a facturilor de utilitate publică.
Dacă rămâne ceva, banii aceştia să nu fie vărsați la buget, ci trimiși obligatoriu la investiții în energie.
Nu știu dacă această supraimpozitare ar duce la scăderea inflației, deși compensarea, care deși a fost o măsură prost aplicată și slută,
