Coreea de Nord, Cuba, Iran și Siria sunt țările pe care Statele Unite ale Americii, prin Departamentul de Stat, le recunoaște ca fiind sponsori ai terorismului. Este Rusia lui Putin altceva sau prudența în a folosi termeni ca genocid și terorism pentru ceea ce fac trupele rusești demonstrează aceeași lipsă de rusorealism la adăpostul căreia a fost posibilă agresiunea la scară largă a Ucrainei?
Rusorealismul este un concept pe care îl utilizează Agnia Grigas: înainte ca Vladimir Putin să-și dea în vileag planul de agresiune a Ucrainei, atunci când avertizai asupra prapagandei ruse în Occident, eticheta de rusofob apărea imediat. De fapt, spune Agnia Grigas, specializată în domeniul energiei și riscurilor politice din spațiul ex-sovietic, rusorealismul ne-ar fi făcut să vedem ce urmează să facă Vladimir Putin, în cele șapte etape ale reimperializării.
O eroare a analiștilor politicii externe a Rusiei este concentrarea exagerată asupra personalității. Potrivit acestui argument, politica externă a Rusiei poate fi explicată printr-o singură persoană, și anume Vladimir Putin. Această speranță, cum că o schimbare a conducerii Kremlinului ar schimba politica externă a Rusiei, este nefondată și lipsită de rusorealism.
Letonia e țara care a recunoscut în premieră, la nivel oficial, statutul Rusiei drept țară sponsor a terorismului.
Departamentul de Stat al SUA este responsabil pentru includerea statelor pe lista celor considerate sponsor ai terorismului, dacă „a oferit în mod repetat sprijin pentru acte de terorism internațional”.
Există doar patru țări care sunt etichetate în prezent drept sponsori ai terorismului de către SUA: Coreea de Nord, Iran, Cuba și Siria. În luna iulie însă, Senatul a adoptat o rezoluție – fără caracter obligatoriu – prin care cere Departamentului de Stat să includă Rusia pe această listă.
Este însă clar că Rusia lui Putin susține și folosește terorismul?
Deși nu există consens în ceea ce privește definirea conceptului de stat sponsor al terorismului, putem agrea că terorsimul înseamnă folosirea unor mijloace și grupuri neconvenționale, pentru a atinge un scop politic, religios, ideologic prin intimidarea, terorizarea civililor. Adică o formă de șantajare, prin considerarea oamenilor masă de manevră.
Rusia lui Putin întrunește aceste condiții, în sens larg:
- Acționează prin teroare: cazul Mariupol nu lasă nicio urmă de îndoială;
- Folosește intrumente de intimidare: violurile dezumanizante, genocidare, intră aici; la fel, presiunea pusă pe centrala nucleară de la Zaporojie;
- Justifică acțiunile de teroare prin recurs la ideologie: ucrainenii nu formează un popor de sine-stătător, ci fac parte din marele popor rus;
- Crimele sunt folosite pentru a șantaja statul ucrainean și Occidentul, pentru ca Rusia să-și atingă scopul (politic);
- Sunt utilizate fățiș grupări paramilitare, cum este, de pildă, Grupul Wagner. Altele sunt copiate și admirate, cum este organizația Hamas, ai cărei reprezentanți au vizitat Moscova, în mai.
În plus, șantajul practicat de Rusia nu este unul local. Trimiterile la arsenalul nuclear,
