Decizia Ministerului Educației de a regândi structura anului școlar în cinci module mai mici, cu vacanțe între ele, este cu siguranță un pas înainte. E drept că un lucru bun scos deodată din joben pare tot o improvizație, întâmplător reușită. Nu a trecut cine știe cât timp de când dl ministru pleda pentru revenirea la trimestre.
Bine gândită în secret sau întâmplare fericită, schema cu alternanță ritmică între efort și pauză e bună. Doar că ea nu rezolvă un viciu de fond al învățământului românesc, la care dl ministru Câmpeanu însuși a făcut adesea referire: numărul mic de săptămâni de școală pe care îl fac elevii români în comparație cu cei din alte țări europene.
Cu un an școlar din 5 septembrie în 16 iunie, câștigul e teoretic de două săptămâni, însă practic, scăzând vacanțe, sărbători legale, tot acolo vom fi, după cum arată edupedu.ro.
Rămânem în aceeași schema gândită cu mulți ani în urmă, când într-o Românie consistent rurală, de cum dădea căldura copiii erau implicați serios în muncile agricole, așa că anul școlar trebuia concentrat în perioada de stat la vatră.
În timp, argumentul a fost înlocuit de perioada concediilor, care în România nu este asemeni Europei Occidentale, în august, ci mai degrabă prin iunie și septembrie, când prețurile sunt mai mici. Presiunea părinților și a patronilor din turism, care au tot interesul să lungească sezonul, pare imbatabilă.
Da, tuturor ne-a fost dragă vacanța mare, da, e deja o tradiție, dar ea reprezintă o rupere de ritm imensă în care se topesc multe cunoștinte, multe deprinderi.
O intenție bună a ministrului, deocamdată la faza de analiză, înțelegem, este trecerea la evaluări standardizate. Faptul că fiecare profesor concepea evaluările și notarea fix după cum îl tăia capul avea două consecințe importante.
În primul rând, notele obținute de copii de-a lungul anilor școlari, în loc să fie esențiale în orice evaluare, erau irelevante. Una reflectă nota 10 la o școală cu exigențe mari și altceva într-o școală slabă. Dar oficial ele sunt egale. De aceea, în loc ca ponderea notelor din anii de studiu să fie foarte mare în notele finale pentru admiterea în licee de exemplu, cum prevedea Legea Educației Naționale, ea a tot fost redusă.
În al doilea rând, copiii se trezeau în cazul puținelor evaluări standardizate în fața unor modele cu care mulți nu erau obișnuiți, mai ales cei din mediile defavorizate, fară acces la meditații.
Evaluările standardizate periodice ar trebui să rezolve aceste probleme: subiecte unice, corectare făcută de alți profesori decât cei de la clasă, prin distribuire electronică, de către doi evaluatori care nu se cunosc între ei, rezultat și pe fiecare subiect în parte.
Nu o va rezolva însă daca rămâne în forma enunțată de dl ministru: doar două astfel de evaluări standardizate pe an, la început și la final, în rest “se va da libertate profesorilor să-și organizeze evaluările pe parcurs, în funcție de calendar,
