Avizul pozitiv al CSM pentru Legile Justiției a fost o formalitate. Ministrul Predoiu îl avea probabil în buzunar din momentul în care, în schimbul lui, a capitulat în fața majorității din Consiliu, condusă informal de judecătoarea Lia Savonea, și a masacrat cu mâna domniei sale proiectele pe care le lansase în iunie.
De ce era avizul atât de important? Pentru că fără el, PSD și UDMR nu ar fi votat legile justiției, nu din principiu, desigur (legile Dragnea au avut aviz negativ CSM), ci pentru că actualul CSM reflectă fidel viziunea pesedistă și udemeristă asupra justiției.
Iar fără adoptarea lor nu există chiar nicio șansă de ridicare a MCV, obiectivul pe care „secretarul general NATO wanna be” Klaus Iohannis ține să-l bifeze indiferent de condiții și cost.
În ce măsură legile, măcar în forma de acum, dacă nu chiar una mai rea după trecerea prin Parlament, vor putea fi argument credibil pentru ridicarea MCV este o discuție care depinde mult de contextul geopolitic.
Războiul din Serbia ne-a băgat în NATO, cel din Ucraina ne-ar putea scăpa de MCV și ne-ar putea baga apoi în Schengen.
Iar dl Predoiu lucrează intens la credibilizarea demersului, ar putea fi numită și aburire, după cum s-a văzut în lungul expozeu de la ședința CSM de vineri, expozeu de avocat abil, adresat nu atât membrilor Consiliului, acolo treaba era deja foarte clară, cât audienței externe.
De ce spun că ministrul a capitulat? Pentru că proiectele puse în dezbatere publică în iunie erau incomparabil mai bune decât forma rezultată din așa zisa dezbatere publică.
Ce a ieșit nu e mai rău decât legile lui Dragnea, dar nici substanțial mai bun. Sunt legile pesediste mai sistematizate din care au fost eliminate chirurgical 90% din prevederile reformiste, după cum arătam într-o analiză anterioară (citește aici). Este posibil ca pe restul să le elimine CCR.
Dl ministru nu a găsit cu cale să răspundă întrebărilor publice pe care i le-am adresat pe 1 august privind persoanele/organizațiile/instituțiile care au propus anularea intențiilor bune din proiectul inițial.
M-am referit mai ales la eliminarea modificării care prevedea că promovarea la ÎCCJ, respectiv desemnarea șefului Inspecției Judiciare se fac prin concursuri organizate de CSM prin intermediul Institutului Național al Magistraturii.
Introducerea în procedură a INM, ca arbitru imparțial de competență, era esențială pentru recredibilizarea și reprofesionalizarea unei ÎCCJ devenită tot mai mult în ultimii 6 ani feuda majorității din secția de judecători a CSM, stăpână absolută pe promovări pe criteriul evident al obedienței.
Cum justitifica la CSM dl Predoiu eliminarea INM din procedură? „CSM, nu INM, este împuternicit constituțional cu garantarea independenței justiției. Și ce garanție mai bună și solidă ar fi pentru independență decât competența și profesionalismul ?! CSM, nu INM, este ales de judecători și procurori, exceptând membrii de drept și pe cei ai societății civile. Deci, CSM este și constituțional, și democratic îndrituit cu responsabilitățile respective.”
Dl ministru ori trăiește într-o realitate paralelă,
