Sub conducerea ministrului Cătălin Predoiu, practica folosirii mașinilor neinscripționate de către Poliția Rutieră pentru a opri și sancționa șoferii în trafic a devenit un motiv tot mai des de îngrijorare și critici în societatea românească. De la București la județele din țară, șoferii se confruntă cu un fenomen perceput ca un abuz de putere, ce ridică întrebări importante despre transparență, siguranță și drepturile cetățenilor. Polițiștii rutieri pot circula și opri autovehicule folosind mașini fără însemne oficiale sau vizibile de poliție, în baza articolului din Legea 218/2002 care permite folosirea autovehiculelor „cu sau fără însemne distinctive”.
Această metodă este utilizată chiar și în județe precum Dâmbovița, unde conducerea Inspectoratului de Poliție a justificat măsura ca pe o soluție pentru prevenirea accidentelor grave pe drumurile publice. Riscuri pentru cetățeni
Deși autoritățile invocă siguranța rutieră, mulți cetățeni și experți pun sub semnul întrebării eficiența și legalitatea acestei practici, indicând următoarele probleme:
Lipsa de vizibilitate a vehiculelor poliției creează confuzie, iar șoferii nu pot distinge clar dacă persoanele care le cer să oprească sunt agenți legitimi sau impostori, o situație care poate pune în pericol siguranța individuală, mai ales noaptea.
În Parlament și rândul unor formațiuni politice există inițiative repetate de a limita sau interzice utilizarea radarelor și vehiculelor neinscripționate și de a impune semnalizare vizibilă sau avertizare prealabilă în trafic. Deputați din UDMR au propus ca radarele să fie amplasate doar în autospeciale inscripționate și vizibile, constructorii argumentând că dreptul cetățeanului de a ști cine îl oprește ar trebui respectat.
De asemenea, în trecut au existat încercări legislative ca radarele ascunse și mașinile de tip „pândă” să fie interzise, chiar dacă unele dintre acestea au eșuat sau au fost respinse de Curtea Constituțională. Sub conducerea ministrului Cătălin Predoiu, această practică ridică un semnal de alarmă: în numele siguranței rutiere, Poliția Rutieră poate intra într-un teritoriu intransparent, greu de controlat de către cetățeni, și susceptibil abuzurilor. Lipsa unui cadru legal clar și vizibil înseamnă că, în realitate, autoritatea poliției poate părea discreționară, ceea ce subminează încrederea publică într-una dintre instituțiile fundamentale ale statului.
Într-o democrație funcțională, puterea trebuie exercitată cu claritate, responsabilitate și respect pentru drepturile cetățenilor, nu în mod mascat sau arbitrar. Pentru a restabili încrederea, este esențial ca legislația să clarifice și să limiteze cât mai strict utilizarea mașinilor neinscripționate, protejând în același timp siguranța tuturor participanților la trafic.
Nu există un sistem clar de identificare la locul opririi: în unele cazuri relatate, polițiștii nu purtau camere de corp și nu se legitimaseră corespunzător, iar cetățenii au povestit experiențe în care li s-a spus că „au un pistol”.
Deși șoferii pot contesta procesele-verbale în instanță, perspectivă procedurală nu atenuează sentimentul larg răspândit că practici de acest gen pot conduce la abuz de autoritate și sancțiuni contestabile.
