Într-o Europă care încearcă disperată să rămână relevantă economic în fața tăvălugului chinezesc și a protecționismului american, acordul UE-Mercosur reprezintă o gură de oxigen vitală. Este șansa consumatorului european la prețuri mai mici și oportunitatea industriei de a exporta pe o piață de sute de milioane de oameni. Cu toate acestea, la București, discuția este confiscată de o imbecilitate economică înspăimântătoare. Sorin Grindeanu și George Simion, într-un concurs grotesc de populism, se opun acestui acord, dovedind că nu înțeleg nimic din mersul lumii.
Analfabetismul economic al coaliției PSD-AUR
Sorin Grindeanu, din poziția sa de lider al unui partid de guvernământ, reușește „performanța” de a fi chiar mai nociv decât George Simion. Dacă de la Simion ne așteptăm la retorica de peșteră a izolaționismului, de la Grindeanu aveam pretenția, naivă poate, a unei gândiri de stat.
A te opune acordului Mercosur înseamnă a te opune scăderii inflației. Înseamnă a le spune românilor că trebuie să plătească dublu pe carne și zahăr doar pentru a proteja ineficiența unor sectoare care refuză modernizarea. Grindeanu se dovedește a fi „mai prost” politic decât Simion pentru că, deși are acces la datele reale care arată beneficiile comerțului liber (exporturi pentru Dacia, Ford, componente auto, IT), alege să joace cartea fricii, copiindu-l stângaci pe liderul AUR.
În loc să explice fermierilor cum pot deveni competitivi și să pregătească infrastructura pentru export, Grindeanu alege calea ușoară: blocajul. Este o trădare a clasei de mijloc și a consumatorului român, sacrificați pe altarul câtorva voturi.
Lecția de pragmatism: Giorgia Meloni vs. Provincialii de Dâmbovița
Diferența dintre un lider european veritabil și politicienii de duzină de la București se vede cel mai bine comparându-i cu Giorgia Meloni. Premierul Italiei, deși provine dintr-o zonă conservatoare și naționalistă, a înțeles un lucru elementar: Banii nu au ideologie.
Meloni a demonstrat că poți fi patriot fără să fii idiot economic. A înțeles că Italia (și Europa) are nevoie de piețele din Brazilia și Argentina pentru a-și vinde produsele cu valoare adăugată mare. A votat și a susținut deschiderea piețelor pentru că știe că protecționismul este drumul sigur spre sărăcie. Meloni apără interesul național al Italiei făcând bani, nu ridicând garduri.
În antiteză, Grindeanu și Simion se comportă ca niște vătafi care cred că pot opri vântul cu gardul. Ei refuză să vadă imaginea de ansamblu: UE are nevoie de parteneri strategici pentru a nu deveni un muzeu economic.
Concluzia amară
Opoziția PSD și AUR față de Mercosur nu este patriotism, ci sabotaj economic. Sorin Grindeanu se dovedește incapabil să vadă dincolo de sondajele de moment, lăsându-se târât de retorica AUR într-o fundătură a istoriei.
În timp ce lideri precum Meloni semnează contracte și deschid piețe, Grindeanu și Simion condamnă România la prețuri mari și izolare. Este definiția perfectă a prostiei politice: să ai oportunitatea de a aduce prosperitate prin comerț liber, dar să alegi sărăcia de dragul unui discurs populist ieftin. Românii merită acces la piața globală, nu politicieni care le închid ușa în nas.
