2025 rămâne în istorie ca anul în care societatea românească a fost împinsă deliberat într-o stare de conflict permanent. Ura a devenit monedă de schimb publică, polarizarea – instrument politic, iar adevărul – o victimă colaterală. Nimic din toate acestea nu este întâmplător. Forțe oculte din interior, perfect sincronizate cu interesele Kremlinului, și-au făcut treaba metodic, pas cu pas, într-un stat slab, corupt și incapabil să-și apere propriile instituții.
România a fost transformată într-un câmp de bătălie informațional. Nu între idei, nu între proiecte de țară, ci între tabere fabricate artificial, între frici cultivate obsesiv și resentimente alimentate zilnic. Spațiul public a fost infestat cu discursuri radicale, minciuni grosolane și teme false, împinse agresiv de o rețea de politicieni iresponsabili, influenceri de ocazie și trusturi media care trăiesc din scandal și manipulare.
Statul a privit neputincios. Sau, mai grav, complice. Instituțiile care ar fi trebuit să apere coeziunea socială au fost fie capturate politic, fie paralizate de corupție și lașitate. Serviciile au tăcut, autoritățile de reglementare au mimat vigilența, iar liderii politici au turnat benzină pe foc, convinși că din haos pot câștiga voturi.
În acest peisaj toxic, Rusia nu a fost un simplu spectator. A exploatat fisurile existente, a amplificat tensiunile și a injectat constant narative menite să submineze încrederea în democrație, în UE, în NATO și în ideea însăși de stat funcțional. Nu cu tancuri, ci cu like-uri, share-uri, site-uri obscure și „idioți utili” autohtoni, dispuși să vândă orice pentru un strop de notorietate sau protecție politică.
Democrația românească a arătat cât de fragilă este atunci când regulile sunt călcate în picioare, iar legea devine negociabilă. Aleșii au mimat dialogul, dar au cultivat conflictul. Au vorbit despre unitate, dar au trăit din dezbinare. Au invocat interesul național, în timp ce au protejat rețele de privilegiați și au abandonat cetățeanul de rând.
2025 nu a fost un accident. A fost rezultatul direct al ani de impostură, corupție și complicități tăcute. Un an în care statul român a demonstrat că este vulnerabil, ușor de penetrat și incapabil să reacționeze coerent la un atac hibrid desfășurat chiar sub ochii săi.
România intră în anii următori cu o societate obosită, divizată și profund neîncrezătoare. Iar aceasta este, poate, cea mai mare victorie a celor care au lucrat constant pentru slăbirea ei din interior.
