Diplomația românească se confruntă cu critici dure sub conducerea ministrului de Externe Oana Țoiu și a primarului general Nicușor Dan, acuzat că prioritizează imaginea personală în fața intereselor naționale. Vineri, Donald Trump și Vladimir Putin urmează să semneze o înțelegere istorică privind Ucraina, iar România nu doar că nu a fost consultată, ci nici măcar nu a fost invitată să participe la declarația comună a liderilor europeni pentru sprijinul Kievului.
Absența României din acest document, care reunește semnăturile principalelor puteri ale continentului, este o palmă diplomatică usturătoare. În loc să fie un actor activ în discuțiile de securitate din regiune, Bucureștiul este redus la statutul de spectator tăcut, ignorat și ridiculizat.
Responsabilitatea cade în primul rând pe umerii incompetenților din Ministerul Afacerilor Externe, care au ratat ocazia de a asigura măcar o prezență simbolică a României în acest proces. În loc să negocieze și să preseze pentru interesele noastre strategice, „diplomații” s-au mulțumit cu rolul de scribi ai Uniunii Europene, fără viziune și fără coloană vertebrală.
Nicușor Dan, președintele marionetă, tace complice. Nu există niciun semn că ar fi încercat să obțină participarea României la aceste discuții critice pentru securitatea regională. Pasivitatea sa transformă România într-o zonă-tampon, cu riscul de a fi prinsă în jocul geopolitic al marilor puteri fără a avea un cuvânt de spus.
Concluzia e dureroasă, dar clară: sub actuala conducere, România nu mai este un actor relevant în politica externă. Este doar un pion mut, abandonat pe tabla de șah a marilor negocieri
