Răzvan Botea, ZF: Starea reală a învăţământului din România: îţi comanzi o ciorbă de pe Glovo şi livratorul este profesor de istorie: „Da, cu 2.000 de lei pe lună nu prea pot să trăiesc”
Pur şi simplu nu cred că în oricare altă ţară din lumea asta, a treia, a şaptea, mai există situaţia în care sunt şanse ca dascălul să livreze pizza în timpul liber. În România, chiar în Bucureşti, capitală europeană unde PIB per capita este comparabil cu cel din Viena, aceasta este o realitate. Cum este România o ţară dezvoltată, o ţară cu venituri mari care aparţine de Uniunea Europeană şi NATO, când dascălii începători ai României trebuie să îşi ia un al doilea loc de muncă, necalificat, pentru a putea trăi?
Premierii, miniştrii educaţiei, parlamentarii şi statul român în general au terfelit în noroi educaţia şi meseria de profesor. Profesorul, altădată unul dintre cei mai respectaţi oameni din societate, a ajuns să fie umilit de statul român cu un salariu care nu îi ajunge nici să respire aerul poluat al Bucureştiului, cu atât mai puţin să mănânce. De mofturi, cum ar fi să îşi permită o zi de concediu decent, nici nu se poate discuta.
Sunt absolvent de facultatea de istorie şi am urmat şi modul psihopedagogic. Încă de când m-am înscris la facultate, să devin profesor de istorie a fost printre ultimele opţiuni, dacă nu chiar ultima. De fapt, pentru mulţi era aşa: „dacă chiar nu fac altceva, aia e. Profesor.”
De ce şi când a ajuns una dintre cele mai nobile meserii din lume ultima opţiune pentru un student? Păi da, este vorba despre bani în primul rând. Degeaba ai vocaţie, îţi place ceea ce faci, vezi potenţialul din copii şi îi ajuţi să şi-l atingă, dacă statul român râde de tine şi îţi dă 2.400 de lei pe lună, ca profesor începător. Un calcul simplu: chiria 1.500 de lei în Bucureşti. Curent, gaz, întreţinere, apă etc 500 de lei pe lună. Transportul 150 de lei, fără fiţe ca maşina, dar poate o dată trebuie să iei taxiul că e furtună sau e foarte târziu. Rămân 250-300 de lei ca să mănânci o lună, să îţi cumperi detergenţi, şampon, gel de duş, pastă de dinţi. Haine? Încălţăminte? Fiţe. Vacanţele sau ieşirile în oraş sunt extravaganţe pentru un profesor debutant doar cu salariul de profesor. Asta este realitatea.
Acum se dezbat public noile legi ale învăţământului, iniţiate de Ministerul Educaţiei condus de ministrul Sorin Câmpeanu. Mai multe modificări atrag atenţia, printre care vechea poveste a alocării a 6% din PIB pentru educaţie, dar şi posibilitatea ca unele licee să poată să îşi organizeze singure admiterea, care deschide calea abuzurilor la admiterea la liceele cele mai bune. În general, în sistemul de învăţământ, profesorii au devenit foarte blazaţi, cu salarii care, deşi au crescut, rămân sub limita unui trai decent. Dar profesorii de matematică, română sau engleză reuşesc să scoată capul al suprafaţă cu câte 10 ore de meditaţii pe zi.
Zilele trecute vorbeam online cu un prieten, profesor de istorie de gimnaziu în Bucureşti. Ştiam de ceva timp că vrea să iasă din învăţământ şi să se facă bucătar sau să se angajeze în corporaţie.
