Declinul sistemelor de irigații din România: De la apogeul comunist la dificultățile contemporane

În perioada regimului Ceaușescu, România dispunea de un sistem de irigații extins și bine întreținut, care susținea producția agricolă națională. După 1990, lipsa investițiilor și dezinteresul autorităților au dus la degradarea masivă a acestor infrastructuri esențiale, lăsând fermierii să se lupte cu secetele tot mai frecvente și cu echipamente ineficiente.

În perioada lui Nicolae Ceaușescu, sistemele de irigații din România erau mult mai dezvoltate decât cele din prezent. Statul investea masiv în infrastructura agricolă, iar aproape 3 milioane de hectare de teren arabil erau irigate. Aceste sisteme erau esențiale pentru producția agricolă și asigurau o bună parte din necesarul alimentar al țării.

După 1990, situația s-a deteriorat semnificativ. Privatizarea agriculturii, lipsa investițiilor și dezinteresul autorităților au dus la degradarea masivă a sistemelor de irigații. Suprafața irigată s-a redus dramatic, iar multe dintre echipamentele rămase sunt învechite și ineficiente. Deși există inițiative de modernizare, acestea sunt lente și nu reușesc să acopere nevoile reale ale fermierilor.

Astăzi, fermierii se confruntă cu dificultăți majore în asigurarea apei pentru culturi, mai ales în contextul secetelor frecvente. În concluzie, față de perioada lui Ceaușescu, sistemele de irigații din România sunt mult mai slabe și mai puțin eficiente, ceea ce afectează grav agricultura.