MOTTO 1:
Cine privește doar iarba nu vede decât greieri, lăcuste și furnici.
MOTTO 2:
Darwin a spus maimuțelor: ridicați-vă în picioare, luați un lemn aprins și izgoniți prădătorii din savană.
Ajutorul militar dat de Occident cu țârâita Ucrainei nu este o strategie bună. Cred că diplomațiile occidentale gândesc sub înfluența ,,drobului de sare” din poveste, adică se adâncesc prea mult în tot soiul de scenarii privind Rusia încât scenariile acestea, unele probabile, altele posibile frânează acțiunea prezentă cu umbra amenințătoare a ce s-ar putea întâmpla. Stategia asta de a livra Ucrainei armament cât să se apere sau cât să câștige ușoare avantaje pe front face parte din moștenirea de tristă amintire a dictonului fricos și blocant „să nu umilim Rusia”.
Diplomația occidentală este asemenea eroului grec Ulise care a fost forțat să treacă printre cei doi monștri legendarei, Scylla și Caribda. Diplomația occidentală vrea înfrângerea Rusiei pe câmpul de luptă dar în același timp vrea și conservarea acesteia cam în aceeași formă statală, din varii motive, cum ar fi teama de folosirea arsenalului nuclear, teama câ prăbișirea economică a Rusiei va duce la o criză globală mai mare decât cea prezentă, teama de dezagregarea Rusiei și de consecințele ei văzute ca și catastrofale, în fine, teama de un război rece care ar diviza nu doar Vestul de statul rus, ci Vestul de restul despotic al lumii.
O asemenea interpretare a viitorului conflictului nu este greșită. Să învingi Rusia pe front dar să păstrezi statul rus ca entitate îmblânzită pare un deziderat frumos, dar foarte greu de îndeplinit. Comparația dintre campaniile militare din Afganistan și Vietnam, în care forțele armate ale americanilor și rușilor s-au retras fără ca statele cu pricina să fie zguduite de crize majore este de neaplicat acualului conflict din Ucraina.
În primul rând pentru că forțele ucrainene nu sunt în situația comunștilor vietnamezi sau a luptătorilor afgani, adică nu controlează frontul îndeajuns de puternic pentru ca armata rusă să fie forțată să înțeleagă că este nevoită să se retragă. Pentru asta ar trebui ca Occidentul să asigure armamentul necesar ucrainenilor ca să se ajungă la o atare răsturnare de echilibru. În Vietnam, comunștii au fost ajutați de țările prietene, în Afganistan americanii au înarmat talibanii. De ce nu se întâmplă același lucru acum, în Ucraina?
Nici criza energiei nu poate justifica reținerea occidentală pentru simplul motiv că această criză nu se poate rezolva decât sau prin creșterea producției mondiale de petrol, lucru care este puțin probabil – vezi vizita din Arabia Saudită a președintelui Joe Biden – sau prin creșterea producției și utilizării de energie verde – în condiții de pace ea a fost estimată de UE la mai mult de un deceniu, deci nu poate fi luată în calcul pentru rezolvarea rapidă a crizei actuale – sau prin înfrângerea Rusiei pe front.
Scepticii vor spune că o Rusie înfrântă nu va ceda instantaneu și nu va livra occidentului gazul și petrolul necesar la prețul dorit și au dreptate.
