ZF 25 ani! Ce va urma? Cum va arăta noua lume occidentală? Ce ne va aduce conflictul dintre SUA, Europa, China şi Rusia? Cum va supravieţui Occidentul scăderii economice, inflaţie şi dobânzilor mari şi amestecului de populaţii care se instalează peste tot? Ce se va întâmpla cu România şi cum va face faţă schimbărilor geopolitice?
Săptămâna aceasta Ziarul Financiar va marca 25 de ani de la lansare – vineri, 13 noiembrie 1998 a fost conferinţa de lansare desfăşurată la Banca Naţională, iar luni 16 noiembrie 1998 a apărut primul număr al Ziarului Financiar.
În 1998, când Ziarul Finanaciar a pornit această aventură de a fi vocea comunităţii de business din România, care la vremea respectivă aproape nu exista, România era într-o zonă gri din punct de vedere politic, social şi economic.
Când PIB-ul era de numai 40 miliarde de dolari, ce clasă de business privată puteai să ai? Atunci companiile şi băncile de stat erau la putere, iar cei care erau în business erau consideraţi nebuni, având în vedere că inflaţia era de 40%, cursul creştea într-un an cu 30-40%, iar salariul mediu era de 150 de dolari.
După ce americanii şi europenii au luat decizia ca şi România să intre în NATO şi Uniunea Europeană, ca fostele ţări comuniste Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, economia a început să se schimbe într-un mod pe care puţini l-au anticipat.
Investiţiile străine, privatizarea întreprinderilor de stat şi a băncilor de stat, plus apariţia antreprenorilor români (Fan Curier s-a fondat în 1998, de exemplu) au mişcat economia şi au pus bazele unei clase antreprenoriale şi de business care au preluat iniţiativa.
Apariţia multinaţionalelor a creat o nouă clasă de salariaţi, corporatiştii – care au devenit unul dintre motoarele creşterii econonomice spectaculoase care a urmat.
Din 2000 până în 2008 economia a crescut de peste 3 ori, de la 40 miliarde de dolari la peste 140 de miliarde de euro. În locul terenurilor agricole din Pipera au apărut clădiri de birouri ca în Vest, locul magazinelor universale a fost luat de mall-uri, iar supermarketurile moderne au luat locul chioşcurilor, aprozarelor şi magazinelor alimentare.
Deschiderea graniţelor şi libera circulaţie a persoanelor a schimbat dinamica socială şi într-un sens şi în altul, pentru că am putut circula liberi în Europa occidentală, fără paşaport, fără vize, dar la polul opus acest lucru a făcut ca 4-5 milioane de români să plece în Occident la muncă. Aceşti români, pe care i-am botezat “căpşunari” au trimis însă acasă banii câştigaţi în afară, ceea ce a susţinut o parte din creşterea economică spectaculoasă din anii 2000. Creditele ipotecare şi imobiliare au dus la apariţia pieţei rezidenţiale, iar mulţi tineri, multe familii de tineri au putut să îşi ia un apartament, fără să mai aştepte moştenirea de la părinţi sau de la bunici.
În 2005, Banca Naţională s-a desprins de trecutul anilor ‘90 – inflaţie foarte mare, deprecierea continuă a cursului valutar leu/euro şi a tăiat patru zerouri din coada monedei naţionale, dând peste noapte o altă valoare monedei naţionale. În următorii 18 de ani, cursul valutar a crescut cu numai 22%, cât creştea în anii ‘90 în 3-6 luni.
Pe fondul optimismului economic, politic şi social din anii 2000, de după intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, multă lumea a crezut că acest lucru ne va aduce peste noapte şi recuperarea decalajului economic faţă de Occident,
