Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Ok, vă văicăriţi cât e ziua de lungă de deficitul de resursă umană, dar care sunt soluţiile?
Mediul de afaceri din Romania, imbogatit peste masura dupa doi ani de greedflatie, pomeni de la guvern si facilitati date aiurea, nu pierde nici o ocazie sa se vaicareasca despre tot si toate.
Asadar, cel mai important subiect de vaicareala al mediului de afaceri este criza de resursa umana calificata si necalificata. Era primul subiect acum cateva luni pana a aparut revolutia fiscala – astfel incat mediul de afaceri a fost ocupat sa sara la gatul lui Marcel Ciolacu uitand ca, revolutie fiscala sau nu, daca nu ai angajati poti pune lacatul.
Criza de oameni calificati si necalificati si in general, de oameni doritori sa munceasca, este intr-adevar foarte grava, deja provoaca ingrijorare pentru majoritatea investitorilor. Sa explicam: doi ani s-a crescut din greedflatie, volumele de servicii si de marfa nu s-au majorat. Bani facuti usor. Acum, pentru a creste volumele de servicii si de marfa, sunt necesari angajati.
Astfel incat, oriunde deschizi o sursa de informatii vezi un director general, un specialist HR, un vanator de capete, pe oricine, care se vaicareste ca este greu sa gasesti resursa umana profesionista, ca economia are de pierdut, ca “tineretul” nu mai vrea munca fizica in fabrici, ca brain-drain-ul nu poate fi tinut in friu, etc.
Va reamintesc fraza asta, limbaj de lemn din HR: “Recrutarea si retentia talentelor, digitalizarea, managementul diversitatii si incluziunii, dezvoltarea competentelor si invatarea continua sunt elementele de baza ale provocarilor cu care se confrunta departamentele de resurse umane”…. Pe cuvant? “Confruntarea” departamentelor de resurse umane este ca angajatul pleaca la un salariu mai mare, furat chiar de catre competitorul de vis-a-vis, care-l aseaza pe alta pozitie sau pe alta gradatie ca sa-i poata da acel salariu mai mare. Adica, il “promoveaza” desi nu este calificat pentru promovare.
Nici nu mai conteaza cum s-a ajuns aici: legislatia muncii care trebuie sa “asculte” de legislatia comunitara desi este in antiteza cu interesele noastre; companii care furau angajati de la cele care ii instruiau; migratii masive catre domeniile care aveau facilitati fiscale sau catre fandoseli de genul munca remote, munca de acasa si munca de 4 zile; credinta ca robotii, inteligenta artificiala, digitalizarea si asiaticii sunt rezolvarea la problema; sistemul de invatamant complet rupt de conceptul de angajabilitate. Desigur, o contributie perfecta au avut firmele de plasare de forta de munca, platformele de recrutare si vanatorii de capete, care au adulmecat ocazia si au iesit la produs cu o eficienta remarcabila, 30-35% fluctuatie in industrial este un indicator de reusita de care pot fi mandri.
Dar care sunt solutiile pentru a rezolva problemele, unde sunt coalitiile, asociatiile, patronatele, camerele de comert pentru a propune un plan national de refacere a mainii de lucru?
Propunerile de mai sus, pentru dezvoltarea si retentia mainii de lucru din industria de prelucrare, le-am dat la ministrii, la membrii ai parlamentului, la administratia locala, unde am putut. Nu ne lasa UE, trebuie schimbate prea multe legi, nu vin de la un patronat sau sindicat,
