Leonardo Badea (BNR): O analiză comparativă a poziţiei României în regiune din perspectiva exporturilor şi a investiţiilor străine
Consolidarea echilibrului economic extern al României constituie o preocupare importantă din perspectiva dinamicii factorilor structurali, dar şi a efectelor crizelor suprapuse manifestate în ultimii ani, care au contribuit la menţinerea unui nivel ridicat al deficitului comercial şi de cont curent. De aceea, dincolo de analiza fluctuaţiilor pe termen scurt ale indicatorilor relevanţi, este util să avem o perspectivă a poziţionării strategice a României în regiune, ca participant la fluxurile comerciale internaţionale şi ca destinaţie pentru investiţii străine directe.
Pe măsură ce globalizarea continuă să redefinească dinamica comerţului şi a investiţiilor internaţionale, reanalizarea poziţionării strategice a economiei ţării în aceste domenii este relevantă pentru modelarea perspectivelor economice şi a parteneriatelor strategice viitoare.
Locul şi rolul actual al economiei româneşti în cadrul fluxurilor internaţionale de tranzacţii comerciale şi de investiţii au rezultat dintr-o interacţiune complexă de evoluţii istorice, factori geopolitici şi decizii de politică economică internă. În ultimii ani, dezvoltarea economică a ţării a fost cu precădere influenţată de eforturile de contracarare a efectelor negative cauzate de pandemia COVID-19 şi de războiul din Ucraina. Comparând poziţia economică a României pe plan extern cu cea a economiilor relevante din regiune, am putea identifica o serie de paşi pentru a îmbunătăţi situaţia actuală.
Pentru a obţine o înţelegere cuprinzătoare a poziţiei economice a României pe pieţele comerciale şi financiare globale, este esenţial să studiem performanţa sa în raport cu economii comparabile, printre ţările adesea incluse în astfel de analize numărându-se Bulgaria, Ungaria, Polonia şi Republica Cehă. Fiecare dintre aceste naţiuni împărtăşeşte o istorie similară de la începutul anilor 1990 de tranziţie de la comunism la economii bazate pe piaţă, deşi cu viteze diferite, şi concurează în prezent pentru investiţii străine şi oportunităţi comerciale în regiune.
În cazul României, una dintre provocările structurale cheie este ponderea încă ridicată în total exporturi a celor provenind din sectoare industriale caracterizate prin valoare adăugată scăzută. Deşi s-au făcut paşi în dezvoltarea sectoarelor de tehnologie şi servicii, balanţa externă rămâne afectată de competitivitatea mai redusă în sectorul agro-alimentar şi cel al produselor cu nivel tehnologic ridicat. Dependenţa de industriile tradiţionale contribuie la deficitul comercial, întrucât România importă o cantitate semnificativă de bunuri pentru a satisface cererea internă. Nu doar consumul în creştere al gospodăriilor populaţiei are în contrapartidă bunuri din import, ci şi dinamica ascendentă din ultimii ani a investiţiilor (finanţate inclusiv prin fluxuri financiare de investiţii străine directe) a fost acompaniată de creşterea importurilor (ipoteză ce se susţine nu doar la nivel teoretic/conceptual, ci şi prin analiza statistică a variaţiilor anuale ale valorilor celor doi indicatori, ce conduce la obţinerea unor coeficienţi pozitivi şi statistic semnificativi).
Datele publicate de Eurostat arată că pe parcursul ultimilor 20 de ani cota de piaţă a exporturilor româneşti în cadrul comerţului internaţional cu bunuri şi servicii a crescut semnificativ, dar s-a menţinut la unul dintre cele mai reduse niveluri prin comparaţie cu ţările din zonă. Graficul de mai jos arată că Polonia a consemnat cel mai important câştig de cotă de piaţă în perioada menţionată,
