Sorin Pâslaru, ZF: Doar subscripţia poate oferi ziarelor din România independenţa editorială. Cineva trebuie să întrebe şi să scrie. Aceştia sunt jurnaliştii
România traversează în 2023 o perioadă dificilă din punct de vedere economic şi geopolitic. În ciuda creşterii PIB-ului şi a prosperităţii generale a locuitorilor în ultimii 20 de ani, există un sector al economiei care a avut o evoluţie aparte.
Ca urmare a unui context economico-social defavorabil şi a unor decizii de management, situaţia presei scrise din România a ajuns astăzi mai complicată decât în alte ţări ale lumii. Publisherii, firmele care deţin şi publică ziarele, încearcă să găsească noi modele. În această evoluţie, apar crize, iar cea mai mare criză este când comercialul intră în conflict cu editorialul.
Ziarul Financiar a abordat foarte puţin sau deloc până acum businessul de media în articolele sale, însă probabil că a venit timpul unei exprimări, cel puţin în nume personal, având în vedere experienţa de 25 de ani în acest sector de activitate.
Consider că situaţia mai dificilă a presei scrise din România faţă de cea din Ungaria, Cehia, Polonia, vestul Europei, SUA, sau chiar faţă de Bulgaria, este cauzată atât de un dezechilibru istoric între puterea clienţilor de publicitate/agenţiilor de publicitate şi puterea presei scrise, cât şi de decizia publisherilor români de presă scrisă de a permite citirea gratis online a tuturor articolelor din presa tipărită şi vândută la chioşc sau prin abonamente, decizie ce a subminat practic valoarea ziarului pe hârtie în ochii cititorului.
În anii ‘97, ‘98, ‘99, în faţa creşterii acestui mediu – internetul – care oferă o mare oportunitate de a fi prezent în faţa cititorilor oriunde pe glob şi într-un mod foarte rapid, bineînţeles că ziarele au încercat să îl folosească. Primul pas a fost să îşi arunce tot conţinutul gratis online – unii în speranţa de a câştiga noi surse de venituri din publicitate pe internet după modelul televiziunilor, alţii pur şi simplu pentru că era în trend.
Unele ziare, precum Ziarul Financiar, au sesizat imediat scăderea vânzărilor în print după ce au pus conţinutul gratis pe internet şi au instalat un aşa-numit paywall – subscripţie, adică au cerut cititorilor să plătească un abonament la fel ca în cazul abonamentului pentru ziarul pe hârtie, aceasta la iniţiativa managerilor şi proprietarilor vizionari de atunci. Alţii nu au făcut-o şi nu o fac nici acum, tot sperând că modelul veniturilor din online advertising va da roade.
Între timp, entuziaşti ai internetului, un mediu care într-adevăr a revoluţionat mass-media, au tot susţinut că introducerea subscripţiei pe internet nu va aduce beneficii şi că vor scădea veniturile din publicitate. Totuşi, faţă de România, absolut toate pieţele de mass-media print din Europa de Est, din Occident şi din Statele Unite au trecut, chiar şi în cazul unor ziare mici, de provincie, la modelul de subscripţie. Majoritatea marilor ziare din lume, precum New York Times, Financial Times, Wall Street Journal, The Times, Le Figaro, Le Monde, Gazeta Wyborcza (Polonia), Il Sole 24 (ziarul de business al Italiei), La Repubblica sau chiar Trud (Bulgaria), cer cititorilor de pe internet să plătească un abonament lunar pentru a citi în întregime ştirile din ediţia respectivă.
