Profesorul de economie Mircea Coșea a făcut o analiză a situației în care se află România, prin prisma noilor măsuri fiscal-bugetare pe care Guvernul vrea să le adopte.
Măsurile preconizate de către actuala coaliție pentru echilibrarea bugetară nu au calitatea unei reforme fiscale, așa după cum extrem de ritos le place să spună guvernanții. Sunt simple și aproape primitive măsuri de colectare cu orice preț, prin orice mijloace și oricum a unor sume de bani, fără nici o gândire de perspectivă privind consecințele negative pe care aceste măsuri le vor avea.
Nu voi relua discuția din punctul de vedere al consecințelor dezastroase ale acestor măsuri asupra mediului de afaceri dar și al condițiilor de viață ale simplilor cetățeni. S-a discutat mult din acest punct de vedere. Consider că mi-am exprimat clar opinia și nu este cazul să mai insist.
În prezenta scriere vreau să abordez măsurile din alt unghi, mai general, acela al direcției pe care actuala coaliției dorește să o dea evoluției economiei și societății românești în contextul geopolitic actual, caracterizat prin transformări de esență ale modelului de funcționare ale pieței mondiale, ale crizelor suprapuse și ale războiului din imediata noastră vecinătate.
Vreau să pun o întrebare: Mai vrem o țară ca afară?
Desigur, nu adresez această întrebare acelora care au sperat că după schimbarea din 1990 vom trăi ca în occident , adică într-o lume pe care o numeam capitalistă și care se diferenția radical de lumea în care trăiam noi și pe care o numeam comunistă.
”Țara de afară” nu o vedeam doar ca pe un ”rai” consumerist în care nu se stătea la coadă pentru o jumătate de pachet de unt ci ca pe un” rai” al dezvoltării și al afirmării personale, ca pe un ” rai ”al recunoașterii calităților și meritelor personale. O țară ca afară era pentru noi, cei din comunism, acea societate care nu punea condiția apartenenței la partidul comunist pentru a promova pe cei care aveau rezultate deosebite în activitate, care se remarcau prin talent și potențial creativ.
Ar fi o mare greșeală și un păcat în fața istoriei dacă cineva, undeva, cândva va pretinde că românii au dorit ”o țară ca afară” doar pentru a mânca sau pentru a se îmbrăca mai bine sau pentru a-și petrece concediul în Mallorca.
S-a dorit o țară ca afară și pentru a aduce în România acea valoare europeană numită recunoașterea și respectarea demnității individuale. S-a dorit eliminarea egalitarismului comunist și a reducerii valorii indivizilor la o medie devenită principiu al guvernării comuniste. Individul nu putea să devină ” elită” prin meritele sale profesionale prin simplu motiv că în societatea comunistă categoria ”elită” aparținea în exclusivitate doar cadrelor superioare ale partidului comunist.
Evident, eliminarea elitelor era absolut necesară în politica partidului comunist pentru a manipula mai ușor o populație fără orizont și ambiție de dezvoltare și modernizare, închisă în barierele unei autarhii culturale și de informare.
Orizontul carierea oricărui român nu era decis de profesionalism ci de ” colectiv” adică ” adunarea organizației de partid” care emitea un document cu valoare decisivă pentru viitorul individului ,care se numea ” recomandare”.
