De unde vine dezastrul bugetar în care am ajuns: În timp ce afacerile companiilor au crescut cu 500%, PIB-ul cu 570%, salariile cu 640%, cheltuielile bugetare au crescut cu 750%, deficitul bugetar cu 2.900%, iar datoria publică cu 1.500%. Indiferent ce ar face companiile, cât ar creşte businessul, cât ar munci sectorul privat, statul va cheltui întotdeauna mai mult
România s-a trezit într-o situaţie bugetară groaznică, pe care guvernul Ciucă/Ciolacu, adică PSD/PNL, a constatat-o cu nonşalanţă în aprilie 2023, când a descoperit că bugetul are o gaură suplimentară de vreo 20 de miliarde de lei, iar această gaură, dacă se extinde pe tot anul, ajunge la 40 de miliarde de lei în plus faţă de gaura deja aprobată, adică deficitul oficial din acest an de 64 de miliarde de lei.
Dacă guvernul nu face nimic, dacă nu ia nicio măsură, deficitul bugetar pentru acest an depăşeşte 100 de miliarde de lei. Şi după cum arată pachetul fiscal pentru care premierul Ciolacu şi-a asumat răspunderea, dacă toate măsurile fiscale anunţate vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024, în toamna aceasta guvernul nu va avea venituri suplimentare.
Premierul Ciolacu şi-a asumat să corecteze situaţia bugetară printr-un pachet de majorări de taxe şi impozite prin care speră la anul să încaseze în plus la buget 16 miliarde de lei, iar din reducerea cheltuielilor (adio secretare, consilieri, şoferi) speră să mai obţină 3 miliarde de lei, adică, în final, să obţină 19 miliarde de lei.
Această cifră pare prea puţin faţă de cât este necesarul guvernului/României pentru a reveni în parametri bugetari acceptabili.
Când guvernul Ciucă, cu Adrian Câciu din partea PSD ca ministru de finanţe, a prezentat la începutul anului bugetul pe 2023, toate lucrurile păreau în ordine, aveam o creştere economică de 2,8%, inflaţia era prognozată să se înjumătăţească de la 16% la 8%, dobânzile începeau să se stabilizeze după creşterea exponenţială de anul trecut, iar deficitul bugetar era în scădere.
Dar totul a fost dat peste cap, iar de patru luni de zile partidele, liderii politici, guvernul, companiile, antreprenorii, directorii de companii, bancherii nu fac altceva decât să discute despre creşterile de taxe şi impozite şi impactul lor în business şi în economie.
Industria este în scădere, construcţiile rezidenţiale au început să scadă, noroc că merg din plin construcţiile publice, ceea ce susţine creşterea economică, consumul şi-a redus puternic motoarele, investiţiile au fost puse pe hold, la fel şi angajările.
Companiile private au solicitat guvernului ca, înainte să majoreze taxele şi impozitele pentru sectorul privat, să taie din cheltuielile bugetare.
Răspunsul premierului Ciolacu a fost: 85% din necesarul de bani va veni din partea companiilor şi băncilor, din partea micilor antreprenori, şi numai 15% va veni din reducerea cheltuielilor bugetare.
Asta e viaţa. Niciun partid politic, niciun guvern nu vrea să dea oameni afară şi nici să reducă salariile în sectorul bugetar, mai ales că urmează un an electoral crucial. Toţi au văzut ce au păţit Băsescu şi PDL după ce a luat măsurile din 2010.
Câteodată este bine să vedem evoluţia parametrilor economici pe o perioadă mai lungă de timp pentru a vedea cum am ajuns aici, cum a ajuns România într-o asemenea situaţie.
Am luat ca reper anul 2004, aşa cum l-a lăsat guvernul Năstase,
