Ucraina, la un deal distanță de sfârșitul războiului
Un teren vălurit cu un vârf de 166 de metri reprezintă ultimul obstacol natural între forțele ucrainene și orașul Tokmak, cea mai fortificată localitate ocupată de ruși.
Pentru eliberarea sudului, forțele Kievului trebuie să ajungă în suburbiile Tokmak. De acolo, artileria poate controla întregul coridor continental: Mariupol – Berdiansk – Melitopol.
Acest lucru înseamnă posibilitatea de blocare a transferului de militari, arme și provizii către trupele ruse din regiunea Herson, izolarea acestora și eliberarea rapidă a teritoriului respectiv.
Dacă v-ar spune cineva că soarta unei țări și, probabil, destinul unui întreg continent, dar și stabilitatea relațiilor internaționale, depind de cucerirea unui deal cu o înălțime de doar 166 de metri, aflat undeva în sudul Ucrainei, ați spune, în cel mai bun caz, că persoana respectivă exagerează.
De-a lungul istoriei, multe confruntări militare au depins de o bătălie, de un asalt, de cucerirea unui mic punct de pe hartă de care n-auzise nimeni până atunci, devenind, apoi, o referință care a definit un lanț de evenimente viitoare.
Peste 1.500 de militari americani au murit, iar alți 3.000 au fost răniți pentru a cuceri Sugar Loaf Hill din insula Okinawa, în cel de-Al Doilea Război Mondial, în aprilie 1945.
Dealul avea o înălțime de doar 15 metri peste nivelul teritoriului învecinat. Japonezii au transformat înălțimea într-o poziție fortificată greu de penetrat. Forțelor SUA le-a luat opt zile, iar după ce au ajuns în vârf au cucerit, în scurt timp, întreaga insulă.
Ofensiva Ucrainei de pe frontul de sud a ajuns în acel moment.
INFOGRAFIE. Poziția aproximativă a confruntărilor și înălțimea pe care trebuie s-o cucerească ucrainenii pentru a avea drum deschis către Tokmak. În detaliu, hărțile topografice din zona confruntărilor decisive pentru eliberarea teritoriului din sudul Ucrainei.
Cele două strategii
La jumătatea lunii august, generalul Valeri Zalujnîi, comandantul forțelor armate ucrainene, face o vizită secretă, undeva în Polonia, aproape de graniță.
Se întâlnește cu amiralul Antony David Radakin, șeful Apărării Britanice, și cu generalul american Christopher Cavoli, șeful militar al NATO. Cei trei au fost însoțiți de înalți ofițeri, desfășurându-se un adevărat „consiliu de război”.
Întâlnirea a avut ca scop regândirea contraofensivei ucrainene după mai mult de două luni de lupte care nu au produs rezultate notabile.
Înainte de a fi lansată marea operațiune ofensivă a forțelor Kievului de eliberarea a teritoriilor ocupate de ruși, existau două viziuni diferite de abordare a acesteia.
Cea ucraineană urmărea un atac concentrat pe două fronturi spre est și spre sud, tatonând defensiva Kremlinului, iar la apariția unei breșe, ataca intens, provocând panică și retragerea dezordonată a trupelor inamice.
Strategia occidentală a fost cu un singur front. Concentrare pe linia de atac Orihiv – Tokmak – Melitopol, cu tăierea defensivei ruse din sud în două, izolând trupele Moscovei, aflate pe brațul stâng al Niprului, și eliberând astfel regiunea Herson și o bună parte de Zaporojie.
Ultimul cuvânt l-a avut Volodimir Zelenski,