Povestea speculantului nu e nouă. Pe vremea lui Ceaușescu el era vinovatul oficial pentru foametea generalizată. Speculantul cumpăra toată carnea pentru a o vinde “pe sub mână”, la suprapreț. Fapta era penală.
Sigur că “specula” reprezenta singura șansă a oamenilor de a mânca mai bine, dar fenomenul nu era cauza, ci consecința penuriei provocate în mod real de politica lui Nicolae Ceaușescu. Însă tocmai pentru a eluda această responsabilitate era esențial de oferit publicului alt vinovat.
Iată că după 30 de ani speculantul este din nou împins spre devorare poporului furios printr-o ordonanță de urgența adoptată joi de Guvern. Ea sancționează:
-practicarea unor prețuri nejustificat de mari
-limitarea nejustificată a producției sau vânzărilor
-acumularea de mărfuri în scopul creării unui deficit și revânzarea lor un preț crescut în mod nejustificat.
Toate acestea pentru produse pe care Guvernul le stabilește prin HG în condiții de mobilizare, asediu, război, urgență, alertă sau alte situații de criză stabilite de Parlament sau Guvern.
Deci, ca să scurtăm vorba, oricând va vrea Guvernul să fie o criză și va defini ca atare o situație, pentru anumite produse pe care le va alege tot el, va putea să dea iama cu mercurialul printre comercianți și producători.
Cele trei acțiuni incrimintate abundă în termenul “nejustificat”. Ce înseamnă nejustificat? Pentru o sancționare constituțională a unui comportament ilicit, acesta trebuie să fie foarte precis explicat. Deci ce este “nejustificat” ar trebui să-i fie comerciantului/producătorului cristal de clar.
Un interviu întreg aproape am încercat să aflu de la președintele Consiliului Concurenței ce înseamnă nejustificat și nu am reușit să aflu decât că “fiat justitia et pereat mundus” nu este dictonul preferat al domniei sale. Se vede, aș zice!
OUG în forma adoptată de Guvern încearcă o definire, la fel de vagă însă. De exemplu, ar trebui făcută o analiză a marjei de profit și a adaosului comercial din perspectiva raportului cheltuieli-preț. Cât e marja justificată? Care trebuie să fie acel raport pentru ca prețul să fie justificat/nejustificat?
Sau avem creșterea artificială a costurilor de producție, inclusiv cu salariile, astfel încât să mascheze creșterea nejustificată. Ce înseamnă “artificială”?
E interzis să majorezi salariile angajaților, dacă ții să-i păstrezi, în condițiile crizei majore de forță de muncă? Până unde e majorarea salarială corectă și de unde e artificială? Dacă majorarea e simulată, fapta devine evaziune.
Cât despre limitarea stocurilor sau a producției, ele sunt proprietatea firmei respective. Dreptul de proprietate și libertatea economică, ambele de rang constituțional, nu pot fi limitate prin OUG.
OUG se referă la crize viitoare, pentru că noi nu ne aflăm în acest moment în niciuna dintre situațiile la care face trimitere OUG. Deci e greu de justificat urgența reglementării.
În mod normal, Avocatul Poporului ar trebui să atace OUG imediat la CCR și, oricât de favorabilă se anunță Curtea actualei guvernări,
