Patru elemente specifice, care fac ca tragediile din România să nu poată fi corectate, ca în toate statele funcționale
Accidente grave se întâmplă peste tot în lume, dar acolo unde statul există în mod legitim, el le poate garanta cetățenilor securitate, prin sancționarea și eliminarea din ordinea socio-politică a agenților distructivi și prin intervenție salvatoare, atunci când un rău s-a întâmplat cetățenilor.
Or, în România statul este disfuncțional, compromis de amestecul agenților distructivi în chiar relația stat – cetățeni și de folosirea sărăciei și a răului social ca instrumente de control al societății.
În multe părți sociale, societatea este, ca model de organizare, în fața politicului, dar felul în care sunt construite rețelele de putere face imposibilă o circulație pe orizontală a elitelor reale, în așa fel încât reprezentarea să poată fi restabilită și angajarea civică să aibă ca efect reguli și norme pentru binele general. Bărbatul care a murit la Crevedia, a făcut atac de cord când și-a văzut soția arsă, era unul dintre cei care aveau casa lângă cisternele ucigașe: vreme de doi ani, relatează Oana Despa, într-un reportaj pentru Europa Liberă, acesta a făcut sesizări avertizând asupra pericolului. Autoritățile nu au funcționat pentru siguranța lui, dar au funcționat pentru siguranța fiului de politician-baron.
- Vă rog frumos să veniți!, le-a spus Alexandra de la Botoșani medicilor. A murit după șapte ore în care nimeni nu i-a acordat ajutor medical, în spital, din cauza unui avort spontan. Statul nu a protejat-o.
- Veniți, veniți, vă rog!, i-a spus operatorului de la 112 Alexandra, înainte ca un criminal din Caracal să o ucidă. Nici pentru ea statul nu a existat, a eliberat linia.
De ce la noi nu se poate? e întrebarea obsesivă și retorică. Totuși, răspunsurile există, iată patru dintre ele.
- La peste 3 decenii de la căpușarea administrativă a țării și de la preluarea subteranelor de putere ale regimului totalitar comunist, marile tragedii, anomaliile de tipul stației ilegale GPL de la Crevedia, duc direct la politicienii și baronii locali. Mai mult, se remarcă transformarea copiilor politicienilor-baroni în părtași: la resurse, la sistemul de recompense și corupere. A fost cazul lui Viorel Hrebenciuc, este cazul primarului PSD din Caracal, al cărui fiu deține afacerea cu GPL. Este ceea ce Marcel Ciolacu și echipa lui de consilieri au înțeles, faptul că partidul mamut al României nu poate fi desprins de fenomenul marii uzurpări instituționale și administrative pe care au făcut-o baronii locali și familiile/camarilele lor. Este motivul pentru care primarul din Caracal a fost (auto)suspendat din partid. A comis însă actul de aroganță tipic marilor politicieni PSD (Iliescu, Năstase, Ponta), replicând că în accidentul petrecut la firma ilegală a fiului lui a murit un singur om, pompierii răniți sunt pe cont propriu.
- Sistem de organizare vătafică a puterii, în care baronul local și vătafii sunt investiți cu puterea de a recompensa sau, din contră, de a lipsi de resurse și recompense populația. Paradigma relației dintre politicianul/baronul local și populație este una între boier și supuși – aceștia din urmă aprobă ce face politicianul local prin supunere tacită.
