Simplu, clar și concis, atâta vreme cât va putea înainta un centimetru în Ucraina, Putin nu va opri războiul.
Va căuta să câștige cât mai mult pământ în Ucraina, indiferent de costurile materiale și umane. Și se va opri sau când nu va mai fi sau când va fi expulzat din Ucraina sau poate nici atunci.
Pentru că nimeni nu are garanția că Putin va opri bombardamentele dacă trupele sale vor fi forțate să revină în granițele maicii Rusii. Nu există vreo garanție că respingerea trupelor ruse va însemna sfârșitul agresiunii, dar altă soluție nu se întrevede acum, când ideea vest-europeană „pace contra teritorii” este suspendată din cauza dârzeniei Ucrainei.
Deci, logic vorbind, singurele situații care ar putea pune capăt războiului ar fi sau epuizarea armatei sau dispariția fizică a liderului rus. Pe a doua nu se poate conta, iar prima, vorbind despre epuizarea militară și economică a Rusiei pe model Biden, este tare lungă, tare anevoioasă și extrem de costisitoare.
Ar însemna că SUA, Anglia și țările UE să furnizeze tot echipamentul militar de care Ucraina are nevoie, lucru extrem de complicat. Ar însemna ca soldații ucraineni să plătească greu tribut de sânge. Ar însemna ca Rusia să nu poată suporta costul sancțiunilor economice și să clacheze înaintea Occidentului.
În acest sens, ideea ca Rusia să se adune cu China, Iran, Brazilia, India și Africa de Sud într-un soi de piață comună ar putea da speranțe Moscovei să suporte sancțiunile UE și SUA. Motivul pentru care aceste țări, cu organizări politice diferite și cu economii variate, s-ar aduna într-o astfel de piață care ar da Rusiei necesara gură de oxigen pentru supraviețuire este ura împotriva SUA. Ura aceasta vine din impunerea de către SUA a unor reguli internaționale cu care statele menționate nu se simt confortabil.
Piața aceasta, al cărei PIB este cu 20% mai mare decât al grupului G7, ar permite Rusiei să dezvolte un volum comercial care să facă sancțiunile occidentale irelevante și să aducă Rusiei banii necesari continuării războiului din Ucraina.
Întrebarea care se pune este următoarea: dacă o asemenea piață este realizabilă și opozabilă Vestului, de ce nu a fost pusă în funcțiune până acum? Dacă ea este soluția ca aceste țări să se dezvolte independent de piețele americane și europene, de ce nu a fost pus pe roate un mecanism care să facă această idee funcțională?
Toate aceste țări, mai puțin Iranul, au avut și au relații economice cu SUA și UE, care le-au permis să se dezvolte și să crească, să exporte și să importe bunuri. Aceste țări au avut și au relații comerciale între ele. Pur și simplu, nu există acum alte necesități care să împingă aceste țări să constituie o astfel de piață, în afară de a Rusiei, dar nevoile Rusiei sunt artificiale, sunt cauzate de sancțiuni.
Aceste țări nu sunt nevoite acum să procedeze precum Rusia, din solidaritate politică. Nu pot găsi în Rusia produsele tehnologice disponibile pe piața G7.
