Așa după cum am afirmat în repetate rânduri relativ la intenția actualului guvern de a rezolva problema deficitului bugetar și prin mărirea sau introducerea de noi impozite și taxe, nu cred în sustenabilitatea unor astfel de măsuri. Le consider măsuri conjuncturale, temporar punctuale cum sunt cele ale introducerii de noi accize, de mărire a gradului de colectare sau chiar de reducere a unor cheltuieli bugetare și eliminare de facilități.
Deși astfel de măsuri ar putea aduce unele corecții, nu le acord capacitatea de a contribui, în esență și sustenabil, la reglarea deficitului.
Îmi susțin această opinie prin sublinierea faptului că, în opinia mea, deficitul este expresia unei situații de fapt care nu poate fi corectată ci doar restructurată.
Altfel spus, identific cauza apariției și cronicizării deficitelor ca fiind actuala structură a economiei românești și a modului cum aceasta determină includerea României în zona cea mai puțin dezvoltată și prosperă a Uniunii Europene.
Deoarece, în actualele condiții politice, în antecamera unui an electoral, nu văd posibilitatea trecerii la o reformare reală a structurii economiei românești în vederea echilibrării pe termen mediu și lung a echilibrelor bugetare, îmi voi axa analiza pe una dintre acele măsuri ,actualmente discutată în coaliție, menite, în concepția guvernamentală să contribuie la rezolvarea problemei deficitului.
Este vorba despre măsura care ar conduce la o taxare suplimentară a băuturilor răcoritoare.
Analizând maniera în care coaliția a lansat această propunere de mărire a impozitării la produsele care conțin zahăr și la băuturile răcoritoare nu pot să nu remarc nota de diletantism accentuat prin caracterul ei discriminatoriu, inacceptabil pe o piață liberă, de tip european.
Diletantismul reiese din lipsa de profesionalism cu care s-a argumentat măsura și, mai ales, prin lipsa de informare asupra istoricului acestei posibile taxe în experiența altor țări, experiență larg comentată în literatura de specialitate. Este evidentă incapacitatea decidenților de a evalua și înțelege efectele mai mult negative decât pozitive ale introducerii unei astfel de taxe.
Există o anumită capcană de înțelegere a acestei taxe care, în foarte multe cazuri devine și un instrument de manipulare a opiniei publice. Capcana constă în faptul că această taxă este prezentată ca pe o binefacere, ca pe o măsură menită să contribuie la menținerea stării de sănătate a populației prin reducerea consumului de zahăr și produse care conțin zahăr.
În realitate, studiile au arătat că populația nu este întru totul de acord cu această înțelegere a taxei, preferând un comportament la nivel individual eliberat de măsuri autoritare de așa zisa protecție a sănătății, exprimate prin taxe sau accize impuse de către stat. Rezultatele unor studii sunt edificatoare în acest sens. Astfel, în septembrie 2018, publicația elvețiană ”Groupe d’information boissons rafraichissante” a publicat o analiză tip anchetă la nivel european asupra efectelor acestei taxe.
”Taxa pe zahăr și pe băuturi răcoritoare nu este potrivită pentru o majoritate – și aceasta pentru al cincilea an consecutiv…72% dintre respondenți sunt împotriva impozitării produselor alimentare care conțin zahăr.
