Finanţarea de tip ESG: Sunt pieţele de capital parte din soluţie pentru companiile din România?
Context
Finanţarea de tip ESG (protecţia mediului, social şi de guvernanţă)[1] prin piaţa de capital are o istorie relativ recentă, prima emisiune de obligaţiuni verzi având loc pe plan internaţional în anul 2007[2], iar pe plan local în 2021[3]. Cu toate acestea, prognoze foarte recente au deja în vedere un ritm susţinut de creştere, creşterea din ultimii trei ani pe pieţele europene fiind de 400%.
În ciuda faptului că în atenţia publicului se află subiecte cu un impact mult mai puternic, în special emoţional, precum conflictele geopolitice, dacă privim în context, aceste prognoze par mai degraba realiste decat optimiste.
Motivul principal care sta la baza dezvoltării instrumentelor de finanţare de tip ESG îl reprezintî presiunea susţinută dictată în special de numeroasele reglementări europene adoptate în ultimii ani în materie de ESG, cu efecte directe asupra sectorului public şi privat din România.
Pe scurt, această dezvoltare a fost impulsionată, în primul rând, de semnarea Acordului de la Paris. Prin acest tratat internaţional, 196 de state şi-au propus trei obiective semnificative, respectiv să reducă creşterea temperaturii la mai puţin de 2 grade (preferabil 1,5), să încurajeze sustenabilitatea climatica şi emisii reduse de gaze cu efect de seră, fără a afecta producţia de alimente, precum şi, foarte important, să asigure fluxurile financiare necesare pentru a atinge aceste obiective.
Astfel, Uniunea Europeana joaca un rol major în susţinerea acestui ritm de crestere, atât prin propriile emisiuni de obligaţiuni verzi lansate şi ce urmeaza să se lanseze pentru finanţarea Next Generation EU, în valoare de max 250 miliarde EUR, dar mai ales prin cadrul de reglementare european din ultimii 3 ani din ce în ce mai consistent în materie de tranziţie la o activitate durabilă.
La nivelul cadrului de reglementare european, deosebit de stufos şi pe alocuri labirintic, ar fi de reţinut, în principal, doua coordonate:
- Adoptarea Pactului Verde european în 2019[4], în baza căruia UE îşi propune să devină o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 (reducând cu 55% emisiile până în 2030). În acest sens, urmează să fie mobilizaţi 1 trilion de euro în investiţii durabile în următorii 10 ani, respectiv cu 350 miliarde Euro mai mult în fiecare an, până în 2030, faţă de investiţiile realizate între 2010 şi 2020.
- Adoptarea unui Plan de acţiune privind finanţarea creşterii sustenabile[5], având ca principale coordonate reorientarea fluxurilor de capital către creştere durabilă şi incluzivă, gestionarea riscurilor financiare generate de riscurile de mediu şi sociale, alături de promovarea transparenţei şi planurilor pe termen lung în activitatea economică şi financiară.
Strategia europeană se bazează, în mare, pe trei piloni principali:
- Adoptarea unei taxonomii, respectiv o clasificare comună şi generală a activităţilor economice, care contribuie la obiective de mediu, pe baza unor criterii fundamentate ştiinţific – Regulamentul Taxonomie a apărut în iunie 2020[6].
- Impunerea unor obligaţii de transparenţă/ raportare în materie de activităţi durabile,