Biblioteca Naţională, de pe Cheiul Dâmboviţei, a fost închisă din cauza ploşniţelor. Pentru cine n-a trecut prin oroarea asta, dau un sfat: aruncati-vă mobila din casa. Toată. Nu încercaţi remedii de mii de lei, nu ţine. În special aduci acasă ploşniţe de prin hoteluri pentru că acolo, în afara de a schimba lenjeria de pat şi a da cu aspitatorul, angajaţii nu fac nimic în plus. Ploşniţele sunt fiinţe mici, aproape ca nu le vezi, şi se pot ascunde în haine sau în genţi. Şi trăiesc în ţesătura paturilor. Iar noaptea ies şi te papa de ti-e groază să mai închizi ochii. Dar la Biblioteca Naţională nu sunt paturi. Nu sunt canapele. De unde atunci, în această clădire nouă, ploşniţe şi câte, de vreme ce trebuie să închizi o clădire mamut, de 60.000 de metri pătraţi? Păi înseamnă că mizeria este cât casa, daca ploşniţele de pat s-au adaptat la mobilierul dintr-o sală de lectură sau dintr-o sală de conferinţe. Având în vedere că o ploşniţă depune, în medie, şase ouă pe zi să se socotească câte ploşniţe sunt în clădirea de 60.000 de metri pătraţi a Bibliotecii Naţionale şi câţi amărâţi se luptă acum în propriile lor case cu ploşniţele doar pentru că s-au dus să împrumute o carte sau că citească 40-50 de pagini în sala de lectură a Bibliotecii Naţionale. Francezii au făcut o socoteală: una din zece locuinţe din Franţa se confruntă cu acest coşmar. Întrucât noi nu mergem pe la Biblioteca Naţională des, sperăm ca la noi să fie mai puţini coşmariori.
Hotnews.ro scrie azi că primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, a amenajat, pe un teren gol de zeci de ani – un teren de 11 hectare din inima Bucureştilor, invadat de mărăcini, cunoscut drept “Esplanada” – un parc şi terenuri de tenis. Doar că, deşi este în Sectorul 3, terenul Esplanada dintre cheiul Dâmboviţei şi Bulevardul Unirii nu este al primăriei, ci al Ministerului Dezvoltării. Iar, spune Hotnews.ro, Ministerul Dezvoltării cere acum ca spaţiul să fie adus la „starea iniţială”. Păi starea iniţială este cea de paragină.
Am avut redacţia, în urmă cu mai mulţi ani, chiar într-o clădire de birouri care avea deschidere spre Esplanada şi, mai încolo, se vedea Biblioteca Naţională, cea închisă acum din cauza ploşniţelor. Cum ochii obosesc în faţa calculatorului, te mai ridici, mai priveşti pe fereastră. Şi vedeam în faţă o paragină de 11 hectare. Vis-a-vis de Esplanada, peste Bulevardul Unirii, este Curtea Suprema de Justiţie. Cu mulţi ani în urmă, a apărut ideea ca Esplanada să devină „Cartierul Justiţiei”. Ca ziarist, am fost în multe săli de judecată. Unele săli în care se împarte dreptatea arată cumplit, nu mai ştiu azi, dar nu cred că s-ar fi schimbat ceva fundamental în ultimii ani. Cred că, cu toţii, cunoaştem de dinafară Palatul Justiţiei din Bucureşti, de pe Cheiul Dâmboviţei, aproape de Piaţa Unirii. O clădire frumoasă. Intraţi, însă. Nu vă opreşte nimeni. Nu vă va mai parea atât de frumoasă – şi aici nu e vorba de „sala paşilor pierduţi” sau alte şmecherii – e vorba că arată…
