A fi femeie nu e o dizabilitate, nu e un handicap de vreun fel, nu e apartenență la vreo zonă defavorizată, deci nu ar presupune vreo formă de disciminare pozitivă pentru egalizare de șanse.
Cine vrea să stimuleze sincer prezența femeilor la vârful politicii ar trebui să o ia pe cu totul alte căi decât pe cea a cotei de gen, care este chiar insultătoare, pentru că anulează o bună parte din meritele femeii care a reușit să se afirme și împinge în față, la normă, nulități.
Aș lua exemplul noului partid REPER condus interimar de o echipă mixtă: Ramona Strugariu și Dragoș Pâslaru. Promovarea dnei Strugariu ar fi fost un semn foarte bun, dacă partidul nu ar fi ținut să o pună apăsat, explicit, sub acest semn al egalității, ca scop în sine, nu ca efect.
Deci ar trebui să înțelegem că dna Strugariu nu avea meritele necesare pentru a fi co-președinte, dar a propulsat-o genul? Și dacă le are, de ce era nevoie de această subliniere care pune în umbră cumva aceste merite?
Este foarte adevărat că numărul femeilor de la vârful politicii e mic, în actualul guvern avem o singură femeie și ea în fruntea unui minister inutil (nu că respectiva doamnă ar merita mai mult).
Dar în egală măsură atunci când o femeie, Mona Muscă, a avut ceva de spus, a avut charismă și forță, s-a afirmat fără vreo cotă de gen într-o lume și mai dominată de bărbați decât acum. Și pentru a o doborî a fost nevoie de mijlocele cele mai murdare cu putință.
De ce nu cresc femeile la fel ca bărbații în politică și, în general, spre poziții de top management? Aș vedea două cauze principale:
1.Mentalitatea educată în termenii misogini ai rolurilor tradiționale în societate: femeile cu casa și copiii, bărbații cu afirmarea profesională.
Asta se educă de la vârste mici, în familie, unde cei mai mulți dintre actualii și viitorii adulți și votanți au văzut/văd exact această împărțire a rolurilor. Mulți dintre actualii bărbați adulți au fost crescuți de mame/bunici casnice, ceea ce reprezintă o calamitate pentru soțiile lor, daca nu cumva au fost expuse aceluiași model.
Copiii primesc de mici cadouri adecvate viitoarelor roluri. Câte fetițe primesc mașini și câți băieți primesc bucătarii? Câți băieți primesc păpuși pe care să învețe să le îngrijească și câte fete primesc truse de bricolaj?
Formați așa, oamenii duc mai departe această mentalitate și votează conform ei.
Se afirmă în politică doar femeile care își asumă celibatul sau au șansa, încă rară, a unor bărbați dispuși să împartă cu ele muncile casnice și creșterea copiilor, se le respecte dreptul la dezvoltarea carierei.
Dar chiar și pentru ele succesul în politică presupune ca în portfoliul de imagine să existe o poză cu oală/matură/șorț/cozonac/sarma, aspirator. Câți bărbați își fac așa campanie?
Femeile trebuie să fie, în primul rând, beneficiarele unui nou tip de educație,
