Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Piaţa de capital trebuie să-şi consolideze contribuţia la finanţarea domeniilor prioritare ale economiei
Cred că suntem cu toţii de acord că traversăm o conjunctură complicată pentru economie şi societate, caracterizată de riscuri şi incertitudine în creştere, iar în perioada imediat următoare şansele ca această situaţie să se schimbe sunt relativ reduse, din cauza crizelor suprapuse cu care ne confruntăm.
Tocmai de aceea, economia are nevoie să fie în continuare sprijinită prin toate mijloacele disponibile, având în vedere resursele în general limitate aflate la dispoziţie. Ştim că accesul la finanţare este cu precădere important pentru evoluţia economiei şi că el poate fi asigurat printr-un mix de finanţare bancară şi finanţare prin piaţa de capital.
România, ca mai toate ţările europene, are o economie în care predomină finanţarea bancară, dar finanţarea intermediată pe piaţa de capital a câştigat teren în ultimii ani şi trebuie să continue să reprezinte o sursă complementară tot mai importantă, mai ales în contextul unui grad de intermediere redus care ne plasează printre ultimele locuri în Europa după acest criteriu.
Refacerea economiei ulterior efectelor celor mai recente crize, cea pandemică şi cea determinată de invazia Ucrainei de către Rusia, precum şi numeroasele transformări structurale impuse de contextul geopolitic, de nevoia protejării mediului şi de avansul tehnologiilor şi, în special, al digitalizării, constituie importante oportunităţi de dezvoltare sustenabilă a intermedierii financiare, atât prin sistemul bancar, cât şi prin piaţa de capital.
Drumul de urmat pentru dezvoltarea economică în condiţiile actuale de incertitudine ridicată este greu de definit, nu doar în cazul României, ci chiar într-un context mai larg, de exemplu pentru ţările Central şi Est Europene cu care adesea ne comparăm. Devine din ce în ce mai evident faptul că nu există doar soluţii unice generale la aceste provocări, deşi aceste soluţii izvorâte din solidaritate la nivel internaţional şi european au un rol important, dar totuşi este necesar ca ţările emergente să-şi analizeze şi soluţiile particulare, diferenţiate care se pot aplica la nivel local.
Astfel, cazul României poate fi analizat pentru a se identifica principalele priorităţi economice. Dacă încercăm să fim cât mai sintetici în abordare putem spune că sunt două categorii de priorităţi economice:
A. Priorităţi în vederea diminuării vulnerabilităţilor care pot afecta siguranţa naţională
B. Priorităţi în vederea dezvoltării sectoarelor în care România deţine avantaje competitive
Şocul pandemic şi cel generat de războiul din Ucraina au evidenţiat multe vulnerabilităţi care ar putea fi incluse în prima categorie, în special cele privind dependenţa de lanţurile externe de aprovizionare în cazul unor materii prime, produse şi echipamente de maximă importanţă pentru populaţie şi pentru economie, cum sunt cele din domeniul sănătăţii, al energiei şi al combustibililor, domeniul agro-alimentar, al comunicaţiilor etc.
În ceea ce priveşte a doua categorie, aş menţiona doar că în opinia mea ne aflăm din nou într-un moment propice pentru revizuirea strategiei naţionale privind sectoarele economice în care România deţine avantaje competitive, revizuire care trebuie să aibă ca scop adaptarea şi îmbunătăţirea politicilor structurale ţintite spre dezvoltarea acestora. Spre exemplu, sectoarele agricol,
