De ce și unde pleacă Eduard Hellvig?
Demisia unui șef de serviciu de informații, mai ales când ea, ca în cazul lui Eduard Hellvig, este oarecum neașteptată și nu are un motiv evident, este un autentic afrodiziac pentru imaginație. Era așadar de așteptat o inflație de scenarii, unele diferite diametral, altele doar la nivel de nuanțe.
Sunt totuși câteva certitudini. În primul rând, demisia directorului SRI setează un model într-adevăr sănătos ca deținătorul unei funcții de putere să nu se eternizeze în ea. “Pietrificare” este termenul folosit de dl Hellvig.
În mod evident, dincolo de justificarea propriei mișcări, argumentatia țintește către de departe cel mai longeviv șef de serviciu secret din România, directorul SPP, Lucian Pahonțu, adesea contestat din zona politică, mai ales a PSD- Dragnea, dar nu numai.
Apoi, dl Hellvig a făcut referire la instituții care, spre deosebire de SRI, nu au predat bucata lor de arhivă a fostei Securități. Istoricul CNSAS Hodor a arătat în interviuri pentru SpotMedia.ro că după Revoluție arhiva Securității a fost împărțită între instituții și a menționat printre restanțierii predării mai ales Ministerul Apărării.
Dincolo de aceste aspecte punctuale, discursul dlui Hellvig a fost mai degrabă o perdea de fum.
Personal, nu cred nicio silabă din argumentaţia că pleacă deoarece și-ar fi îndeplinit obiectivele, deci nu mai are nimic de făcut în fruntea SRI și nu dorește să se pietrifice.
Desigur că existe niște progrese certe ale mandatului domniei sale, precum predarea integrală a arhivelor la CNSAS, dar SRI nu are o nouă lege, iar episodul drafturilor de anul trecut este în continuare cel puțin straniu.
Dacă reforma legislativă reușea, limitarea mandatului nu mai era la latitudinea titularului, ci o regulă.
Da, SRI nu a mai fost implicat în scandaluri de tip “binom”, dar asta pentru că a abandonat total susținerea anticorupţiei și nu a mai dat nici informații către DNA, ceea ce CCR îi permitea.
Să fie o întâmplare că Antena 3 și toată zona antijustiție îi ridică osanale dlui Hellvig pentru că a scapăt România de Kovesi și mai că nu-l imploră să candideze la președinție?
Deci retragere totală din anticorupție, dar când DNA s-a apropiat prea tare de niște angajați și mai ales o firmă de mare interes, procurorul neascultător a fost evacuat rapid de noul șef al DNA (care s-ar și lăuda, de altfel, în sistem, cu relația cu prim-adjunctul SRI) după ce a fost și filat pentru intimidare.
Apoi, imaginea SRI în plan extern este, într-adevăr, foarte bună, mai ales în contextul actual, dar în plan intern este foarte departe de tușele idilice puse de dl Hellvig.
Adevărat sau fals, SRI este perceput și în politică, și în societate, și în mediul de afaceri, poate mai mult ca niciodată, ca stăpân absolut al jocurilor de putere, al tuturor numirilor care contează în justiție, partide și stat.
Când opinia este atât de extinsă, poate chiar generalizată, chiar dacă este greșită,