Să nu vă miraţi dacă Generaţia Z va vota prima pentru impozitarea progresivă a salariilor mari, pentru taxarea multinaţionalelor şi a băncilor. Care este motivaţia din spate
Conform unui studiu global Deloitte, citat de Ziarul Financiar, jumătate din generaţia Z (cei născuţi între 1995 şi 2004) trăieşte de la un salariu la altul. Cum ar spune părinţii noştri, de la o chenzină la alta.
În ultimii ani, costul vieţii a crescut destul de mult, iar acest lucru începe să afecteze tot mai multă lume.
În încercarea de a avea mai mulţi bani, Generaţia Z îşi ia şi un al doilea job ca o formă de creştere a veniturilor, iar pentru reducerea cheltuielilor se amână decizia de a cumpăra o casă, se amână decizia de a-şi întemeia o familie şi de a avea copii, mulţi trec la îmbrăcămite second-hand (dacă vă întrebaţi de ce câteodată există un trend de a se purta haine vechi, motivul principal nu este de a fi cool, ci de a se acoperi o necesitate, dar fără să spui că nu ai bani) sau chiar renunţă la o maşină.
Ca să-şi majoreze veniturile, Generaţia Z trece mai repede de la un job la altul, asta dacă firmele se întreabă de ce există o fluctuaţie aşa mare de personal în rândul tinerilor. Firmele sunt extrem de frustrate când un tânăr în care s-a investit timp şi bani pleacă după şase luni la o altă firmă, pentru o creştere salarială de numai 5-10%.
Gen Z are alte nevoi, care pot fi acoperite numai printr-un salariu mai mare: un white flat la o terasă mai cool costă 15-25 de lei, un pahar de prosecco costă 15-20 de lei, schimbarea hainelor o dată la trei luni costă mai mult, arătatul mai bine, atât la fete, cât şi la băieţi, costă mai mult, un city-break o dată pe lună costă, la prânz nu mai vii cu mâncare de acasă, ci te duci jos, la cafenea, la parterul clădirii de birouri, într-un apartament nu mai stai cu trei-patru colegi, ci vrei să stai singur/singură, iar asta costă 400-500 de euro pe lună.
Din acest motiv Generaţia Z, când se duce la un interviu, cere din start 1.000 de euro fără să ştie nimic, pentru că şi-a făcut calculul cât costă să trăieşti într-un oraş mare.
Iar când nu primesc aceşti bani devin foarte nervoşi, foarte depresivi, se ridică împotriva multinaţionalelor, băncile devin cămătari, patronii sunt văzuţi ca exploatatori, iar multinaţionalele ajung cei mai mari duşmani. Mulţi din Generaţia Z preferă mai degrabă să lucreze la stat, unde ştiu că salariile sunt mai mari şi nu fac nimic, în timp ce într-o companie privată munceşti nonstop, fără să ştii dacă la finalul lunii îţi iei banii sau nu.
Conform sondajelor, şomajul în rândul tinerilor este extrem de ridicat peste tot în lume, ajungând chiar la 25%, în timp ce media într-o economie occidentală este sub 10%.
Generaţia noastră – adică Generaţia X, născută între 1961 şi 1980 – şi chiar generaţia milenială (născută între 1983 şi 1994) au beneficiat de o şansă extraordinară după căderea comunismului,
