Comisarul pentru justiție e de acord că infractorii români scapă în Italia și Grecia? Anticorupția sirtaki
„Legea fugarilor”, propusă de Ministerul Justiției (MJ), acoperă un vid legislativ care făcea din orice încercare de a scăpa de executarea pedepsei cu închisoarea o acțiune win-win pentru condamnat. Daca reușea să dispară, foarte bine. Dacă era totuși prins și adus în țară, nu i se întâmpla nimic suplimentar. De ce să nu încerce, mai ales un condamnat bogat?
Nu risca nimic. Doar statul consuma resurse de toate felurile pentru a-l recupera și, cu fiecare asemenea sustragere, forța pe care trebuie să o aibă o hotărâre judecătorească era știrbită suplimentar.
Pușcăria devenise astfel un loc pentru săraci sau pentru fraieri.
Dacă proiectul inițiat de MJ va fi adoptat, fugarul care nu se predă în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii definitive sau, în cazul celor deja fugari, de la intrarea în vigoare a legii, devin evadați, deci recidiviști.
Sigur, pot scapă neprinși și deci pot scăpa și de răspundere apentru noua infracțiune, dar dacă sunt prinși vor avea o pedeapsă suplimentară. Așadar, orice asemenea sustragere va implica un risc.
Din nefericire, fiind vorba despre o nouă infracțiune, legiferarea nu se poate face prin OUG, din cauza referendumului. Pică direct pe inepta întrebare. Dar o procedură de urgență este posibilă și va fi un test pentru reala voință a actualei majorități de a astupa breșa.
Dar mai e un aspect de discutat în cazul fugarilor României, deloc onorabil pentru UE și care ar trebui să-l îngrijoreze pe comisarul pentru Justiție.
Dacă României i se cere, pe bună dreptate, să își astupe breșele de toate felurile și să aplice anticorupția, vedem că infactorii României își găsesc adăpost în țări UE a căror conduită poate sugera existența unor rețele de corupție.
Dacă ne uităm pe lista fugarilor, vom vedea că două țări UE sunt preferate. A fost mai ales Italia, unde și-au găsit adăpost, spre exemplu, Alina Bica și Daniel Dragomir, dar vine tare din spate Grecia cu Dragoș Săvulescu, Beny Steinmetz, mai nou Sorin Oprescu și unde voia să ajungă și Elena Udrea.
Trebuie spus că în cadrul UE funcționează mandatul de arestare european. El presupune o procedură mult simplificată de extrădare, cum este și firesc între țări UE. Extrădarea este dispusă de o instanță din țara unde e prins fugarul, instanță care dispune extrădarea după ce verifică niște chestiuni punctuale, de formă, nu de fond.
Sunt verificate regularitatea mandatelor, dacă hotărârea de condamnare e în vigoare și definitivă, dacă fapta e prevăzută într-o formă sau alta în legislația statului solicitat. Și sunt analizate condițiile de detenție, unde România are o vulnerabilitate cu anumite penitenciare.
Pentru condițiile de detenție și Belgia a refuzat o extrădare României, în 2021. Dar Grecia și Italia sunt departe de a fi exemple de bune practici în materie. Ambele au fost condamnate la CEDO pentru condițiile de detenție.
Ceea ce fac instanțele din aceste țări este inadmisibil pentru UE, adică autentice rejudecări ale proceselor pe spusele condamnaților,
