Încă o bancă a obținut în instanță, CAB, suspendarea ordinului ANPC prin care băncile erau obligate să schimbe modul de calcul al ratelor la credite, mult trâmbițata acțiune care ar fi salvat românii din ghearele exploatatorilor nenorociți.
În urmă cu o săptămână, cea mai mare bancă din România a obținut o hotărâre similară la Curtea de Apel Cluj. Alte trei bănci așteaptă răspunsuri la solicitări similare, cu șanse imense ca instanțele să decidă la fel.
Suspendarea efectelor unui act administrativ de către instanță nu este o decizie pe fondul chestiunii. Este o decizie provizorie până la soluționarea fondului, când există până atunci riscul iminent al unor prejudicii importante și greu de reparat, dacă actul atacat se dovedește nelegal.
Ca să ia decizia suspendării, deci să aprecieze că există riscul unor asemenea prejudicii, instanța, cum se zice, “pipăie fondul”. Cu alte cuvinte, decide suspendarea doar dacă sesizează motive serioase pentru ca actul administrativ să fie demolat la judecata pe fond. Nu e imposibil, dar e foarte improbabil ca un act suspendat să reziste judecații pe fond.
Așadar, două curți de apel au constatat până acum că ordinul ANPC e șubred și cu potențial să se ducă în cap la fond. De ce? Pentru că așa și este.
Conform tuturor specialiștilor, nu am auzit nicio opinie contrară, deciza ANPC este o aberație perfectă. Nimeni nu iubește băncile, sigur că orice om care se duce lună de lună să lase o căciulă de bani acolo s-a simțit răcorit, răzbunat, apărat de ANPC.
Este iluzia pe care s-a și mizat, cel mai probabil, pentru că atâta incompetență îmi e totuși greu să-mi imaginez.
Regula bancară că în primii ani ai creditului rata conține preponderent dobândă nu e nouă, nu e secretă, nu e românească.
Iar dacă ea ar fi schimbată în sensul dorit de ANPC, efectul ar fi, potrivit opiniei unanime a celor care se pricep, o scumpire substanțială a creditului și un acces cu mult mai dificil pentru cei cu venituri mai mici la creditare.
De ce e creditul mai cump în România decât în alte țări?
Creditarea este în bună măsură o decizie de încredere nu doar în persoana celui împrumutat, ci și în situația generală a economiei, în evoluția ei, în stabilitatea veniturilor și a monedei naționale. După încrederea pe care o inspiră, România se împrumută cu dobânzile cele mai mari din UE de pe piețele internaționale.
Pe de altă parte, când costul creditelor va depăși capacitatea cererii, creditarea va pica, băncile vor suferi și vor ajusta. Și banii sunt o marfă, iar vremea când erau ieftini s-a cam dus în toată lumea.
Deci ANPC a vândut un populism ieftin care va crăpa în curând cu totul, oferind speranța falsă că au găsit ei vampirul sângelui poporului atunci când lumea era disperată de creșterea dobânzilor provocată de creșterea dobânzii de politică monetară, provocată de inflație, provocată de guvern.
