Opinie Dan Luca şi Doru Frantescu: Sistemul european Spitzenkandidaten nu va avea un impact în 2024
În documentul de referinţă “Orientări politice pentru următoarea Comisie Europeană 2019–2024˝, Ursula von der Lyne, referindu-se la democraţia europeană, menţiona „Cred cu tărie că trebuie să îmbunătăţim sistemul Spitzenkandidaten (competiţia liderilor) la nivel european”. Nu se făcea însă nici o referire la alegerile primare europene.
Începând cu alegerile europene din 2014, a fost lansat la nivelul Uniunii Europene conceptul de alegeri primare europene, urmat de sistemul Spitzenkandidaten. Rezultatele celor două ediţii e greu de estimat din punct de vedere al democraţiei europene, dar cu siguranţă comunicarea europeană a făcut un pas înainte. În 2014 mecanismul a consolidat alegerea preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. În 2019 însă, cel care a clamat victoria, Manfred Weber, nu a obţinut poziţia de vârf a executivului european. Lovitura a venit chiar din partea partidului sãu PPE, iar candidatul aprobat de Consiliu şi votat de Parlementul European a fost paradoxal de aceeaşi naţionalitate cu el.
Întrebare este acum, ce sistem Spitzenkandidaten vom avea pentru alegerile din 2024 şi – poate şi mai pertinent – cum acesta va influenţa alegerea liderilor europeni ? Să nu uităm, pe lângă poziţia de preşedinte al Comisiei Europene, vara lui 2024 va aduce şi un nou preşedinte al Consiliului European.
Am avut trei ani grei şi crizele de tot felul lovesc în continuare sistemul european. Pandemia a consolidate nevoia de realism la nivel european, iar războiul din Ucraina a apropiat ţările din Uniunea Europeană.
Deşi Comisia Europeană menţionează doar Spitzenkandidaten, e greu de imaginat acest sistem fără alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Problema care a fost, de exemplu în 2019, că şapte partide politice europene au propus unul sau mai mulţi candidaţi pentru preşedinţia Comisiei Europene. Propunerile şi nomilalizarile fără alegeri este ceea ce aduce Uniunii Europene o imagine de lideri nealesi care conduc destinele Europei. Dacă dorim să avem credibilitatea sistemului Spitzenkandidaten e nevoie să avem alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Modelul american poate încă să inspire un mecanism realist şi de impact. Lejeritatea partidelor europene în alegerea candidatului în 2019 a dus la un fiasco, întâlnirile liderilor “numiţi, nealesi” fiind tratate cu multă superficialitate. Poate nu întâmplător această mimare a democraţiei a dus la decredibilizarea candidatului propus de sistemul Spitzenkandidaten şi neacceptarea sa apoi că preşedinte al Comisiei Europene.
Pentru a analiza evoluţia sistemului de alegeri, vom realiza o predicţie a componenţei Parlamentului European după alegerile europene din 2024. Următoarele proiecţii se bazează pe cele mai recente sondaje de opinie publică, ţinând cont de sistemul electoral al fiecărei ţări.
La nivelul European Parliament avem următorul rezultat, vizibil în tabelul următor.
EPG
Projected Seats 2024
Current seats
Gains/Loses
EPP
160
176
-16
S&D
140
145
-5
Renew
94
103
-9
ECR
79
64
15
ID
64
65
-1
The Left
51
39
12
Greens/EFA
48
71
-23
NI (right-wing)
30
22
8
NI (centre)
22
6
16
NI (left-wing)
16
14
2
NI (no-vax)
1
1
Total
705
705
Principalele concluzii sunt:
Ø Centrul politic (Partidul Popular European,
