Moștenire a lui Dragnea, dar și „merge și așa”, în politică și parchete. OUG e salvatoare?
Povestea art 155 din Codul penal, cea care acum ar putea/ar fi putut duce la clasarea dosarelor penale cu furca pe motiv de împlinire a termenului de prescripție, este o moștenire a lui Dragnea, dar și un efect al lui „merge și așa”, în politică și parchete.
Pe scurt, lucrurile stau așa: cu excepția infracțiunilor foarte grave, precum omorul sau genocidul, făptuitorul nu mai poate fi condamnat dacă de la săvârșirea faptei a trecut un anumit termen, numit de prescripție. Acest termen este între 15 și 3 ani în funcție de pedeapsa prevăzută de lege pentru faptă.
Dar, potrivit art 155 din Codul penal, cursul prescripției se putea întrerupe și o lua de la capăt prin ”prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.
Această sintagmă a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 297 /2018. Parlamentul a avut la dispoziție 45 de zile de la publicarea în MOf să modifice art 155 CP, nu a făcut-o, deci din 9 august 2018 sintagma a încetat să mai existe, juridic, iar articolul a rămas în aer.
Ceea ce majoritatea CCR cerea (au făcut opinie separată Livia Stanciu, Maya Teodoroiu și Valer Dorneanu) era că întreruperea să fie generată doar de actele de procedură comunicate inculpatului, nu de orice proces verbal sau emitere a unei citații.
Acum CCR nu a făcut decât să constate că reparația cerută în 2018 nu a fost făcută, dar a comunicat guvernului public aproape explicit că îi dă timp să se conformeze: „s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând că legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aștepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României”.
Ceea ce guvernul a făcut prin OUG adoptată luni. Sunt două chestiuni de discutat în privința ei.
1.Dacă OUG încalcă referendumul privind justiția din 2019. Deși stupidă, întrebarea de la referendum se referea la modificări de pedepse, infracțiuni și organizare judiciară. Deci se poate interpreta strict: limitele pedepsei, conținutul constitutiv al infracțiuni și organizare judiciară, cum era SIIJ, pentru care, de aceea, nu era posibilă OUG.
E greu de crezut că CCR va trânti o OUG de conformare la o decizie a Curții, după ce însăși CCR a cerut explicit această conformare imediată, înainte de motivare.
În plus, eventuala atacare la CCR ar ajunge să fie judecată în noua componență a Curții și nu știu dacă ea se va năpusti cu o decizie care să confirme că referendumul dlui Iohannis împiedică reparații în mod real necesare și urgente în justiție.
Dimpotrivă, aș zice că pentru noua majoritate va fi o bună ocazie să clarifice limitele aplicării acelei întrebări ca să nu ne lovim la infinit de prostia de atunci.
2. Dacă OUG acoperă vidul din 9 august 2018 până la adoptarea ei. Aici părerile sunt împărțite.
Tehnic, modificarea OUG intervine înainte ca a doua decizie CCR să existe oficial,
