Cine procedează corect, Ungaria, care se opune pe față sancțiunilor impuse Rusiei în domeniul petrolier, sau Germania, care a inundat presa și televiziunile cu promisiunea livrării de armament Ucrainei și acum amână aceste livrări fără niciun motiv?
Ungaria, care se declară virtual pro-Putin sau Germania, care se declară pro-Ucraina, dar care nu ajută la apărarea acesteia așa cum s-a angajat? Nici una nici cealată, ar fi răspunsul, prima însutit mai puțin decât a doua, ar fi răspunsul corect.
Atitudinea lui Viktor Orban este, până la un punct, de înțeles. Ungaria și-a construit siguranța energetică pe contractul de gaz ieftin din Rusia. Că Viktor Orban are dumnealui ceva afinități cu liderul rus e o chestiune, dar în esență Ungaria a urmat modelul german al Angelei Merkel, acela al comerțului cu Rusia, care trebuia să oprească confruntarea est-vest.
Acest model politic și economic s-a dovedit falimentar și Rusia a profitat. Ambele țări în chestiune s-au văzut în impas, Berlinul s-a așezat declarativ de partea Ucrainei și pro-sancțiuni, iar Budapesta a spus un Nu categoric ajutorării țării invadate.
Dar Ungaria nu este Germania, la o adică Germania se poate descurca dacă rușii taie gazele, la o adică și Ungaria s-ar descurca dacă ar vrea, dar Viktor Orban a ales calea păstrării amiciției cu Rusia, ca să beneficieze de gaz ieftin.
Am mai spus-o și o mai spun, cantitatea de gaz folosită de Ungaria nu este suficientă ca să susțină singură efortul de război al Rusiei. Dar importul german de gaz, el singur, o poate face. De aceea, nu trebuie să cădem în greșeala de a face din Ungaria principalul vinovat de întârzierea sancțiunilor petroliere europene înpotriva Rusiei.
Mult mai important este ce face Germania, iar Germania trage fals la trenă, face gălăgie pe tema ajutorării Ucrainei dar în fapt, prin întârzierea livrărilor de armament și a sancțiunilor pentru produsele petroliere ruse, ajută Kremlinul să obțină victorii în Donbas. Ca să fiu plastic, Ungaria este de vină pentru cucerirea de către ruși în Lugansk a vreo șapte sate, Germania pentru tot restul teritoriului.
Germania a revenit la marota parteneriatului cu Rusia, știind foarte bine că acest lucru înseamnă sacrificarea a unui sfert din teritoriul ucrainean. Că o face din considerente politice sau din considerente economice, nu prea mai are importanță.
Probabil că Sholtz vede cum inflația macină economia germană și prin asta nivelul de trai al neamțului de rând și prin urmare popularitatea sa. Probabil că serviciile germane îi inundă biroul cu analize ale frontului, care înfățișează Rusia ca o mare câștigătoare. Probabil că domnul cancelar se teme că criza alimentară ce va lovi Africa va duce la migrări masive și la presiuni asupra Europei pe care le va deconta Germania.
Dacă ajutorul american nu poate asigura o victorie rapidă Ucrainei, ideal pentru Germania ar fi acum o înghețare a conflictului.
Tratative de pace lungite și răs-lungite, câte o incursiune militară de o parte sau de alta a liniei frontului,
