N-a mai suportat umilința și sentimentul de vinovăție. Ar fi vrut să-i poată spune fiului ei, ucis în urmă cu 33 de ani, numele criminalului, dar nu l-a aflat. S-a dus să-l întâlnească fără un răspuns, lăsând în urmă un mesaj de protest ascuns o vreme de puternicii zilei celor care au supraviețuit. Dar cine își mai amintește de Revoluție? Cine mai știe de ce rănile vechi nu s-au vindecat?
- În data de 25 mai, Ileana Militaru Negru se auto-incendiază pe Drumul Vechi din stațiunea Poiana Brașov, în timp ce oficialii din România sărbătoreau Ziua Eroului.
- În data de 9 iunie, polițiștii din Brașov dau un comunicat sec despre sinuciderea unei femei în stațiunea din vecinătatea orașului.
- Reacția autorităților vine abia după ce opinia publică s-a alertat la anunțul făcut pe Facebook de un apropiat al femeii, în data de 8 iunie, care spunea că mama eroului Florin Negru, mort la Revoluție pe când avea doar 12 ani, și-a pierdut viața.
- A mai fost nevoie de o săptămână pentru ca polițiștii să dea publicității și mesajul de adio scris de femeie în care aceasta acuză autoritățile române că n-au făcut nimic pentru a pedepsi vinovații pentru crimele din 1989.
O țară care fuge de trecut nu are viitor. Două săptămâni i-a luat Poliției Județene Brașov să anunțe moartea prin auto-incendiere a doamnei Ileana Militaru Negru, în vârstă de 66 de ani, mama eroului martir Florin Negru, ucis de forțele de represiune comuniste în timpul Revoluției Române din 1989. Florin avea 12 ani.
În data de 2 martie a aceluiași an 1989, pe pârtia Bradul din Poiana Brașov era încă zăpadă, iar grupuri de turiști din Marea Britanie învățau să schieze, vegheați de instructori din țară, unii dintre ei ofițeri de securitate ai regimului Ceaușescu.
Sub stricta supraveghere a poliției secrete se crease o nouă sursă de valută pentru finanțarea unui sistem politic aflat în colaps.
Poiana Brașov devenise un punct de atracție turistică pentru grupuri de străini care soseau în România să învețe să schieze la prețuri derizorii în comparație cu cele din Occident.
Cu un an și câteva luni înainte, mai precis în 14 noiembrie 1987, la Brașov începe una dintre cele mai mari mișcări populare de protest împotriva regimului comunist din România din perioada lui Nicolae Ceaușescu.
„Brașov = Auschwitz”
Sute de angajați ai Uzinei Steagul Roșu intră în grevă, se încolonează și pornesc în marș spre sediul partidului din oraș, nemulțumiți că nu și-au primit salariile.
Protestul capătă amploare, alături de angajații de la Steagul Roșu vin și alți salariați, elevi și pensionari.
Manifestanții pătrund în sediul partidului și încearcă să se organizeze, dar forțele de securitate intervin brutal și înăbușe revolta.
Liviu Corneliu Babeș, maistru electrician la o fabrică din Brașov, pictor și sculptor, în timpul liber,
