Mulți părinți își pun tot mai îngrijorați întrebări dacă anul școlar va fi înghețat, prelungit și dacă examenele se vor da la timp. Elevii nu s-au mai dus la școală de peste o săptămână, iar profesorii au anunțat că nici marți, 6 iunie, nu vor ține cursuri. Mișcarea de protest care s-a bucurat de susținerea cetățenilor tinde să devină nepopulară.
Orice conflict e format din trei etape: contextul, interacțiunea dintre părți și rezoluția. Conflictele se încheie, întotdeauna, cu învingători și învinși, chiar dacă, de multe ori, aceștia nu sunt clar definiți la sfârșitul confruntării.
În plus, există pierderi colaterale de tot felul, de la cele materiale, până la cele fizice și psihice.
În confruntările sociale interacționează comunități, grupuri profesionale, familii sau simpli cetățeni cu cei care dețin puterea, cu cei care ar putea să rezolve problemele cu care se confruntă protestatarii.
Conflictele sociale se declanșează din cauza nemulțumirilor provocate, în general, de dificultățile resimțite de cei care hotărăsc să-și manifeste nemulțumirea, a calității vieții, a aspirațiilor sau a modului în care sunt plătiți la locul de muncă.
Prezentarea schematică de mai sus am făcut-o pentru a încerca să arăt punctul în care se află greva profesorilor la zece zile de la declanșarea ei.
În opinia mea, s-a ajuns în momentul în care protestatarii sunt pe cale să piardă sprijinul opiniei publice și de aceea, pentru a marca micile victorii obținute în confruntarea cu Executivul, dar și pentru a avea o nouă șansă de a construi un protest credibil în viitorul apropiat, cadrele didactice ar trebui să renunțe la grevă.
O mare surpriză
România e o țară care are în jur de 6 milioane de salariați, iar 4,5 milioane dintre ei lucrează în mediul privat.
De asemenea, numărul cadrelor didactice este de 255.000, iar ]ntre cei pe care ]i educ[, majoritari sunt copiii celor care nu sunt angajați în domeniul public.
Spre surprinderea celor din Guvern și a președintelui Iohannis, dar și spre surprinderea liderilor sindicali și a dascălilor care au hotărât să se confrunte cu autoritățile, protestele și greva celor din învățământ s-a bucurat de o susținere importantă din partea opiniei publice.
Toate datele premergătoare arătau că părinții urmau să se poziționeze împotriva profesorilor din cauza pericolului de înghețare a anului școlar, a decalării examenelor naționale, din cauza costurilor legate de educație, în principal prețul meditațiilor, slaba pregătire a cadrelor didactice și faptul că la multe școli nu se învață mai nimic.
Dar, surpriză, o mare parte a societății a susținut protestul, considerându-l legitim pentru că, în repetate rânduri, reprezentanții guvernelor, indiferent de culoarea politică, au contribuit activ la subfinanțarea sistemului de educație.
Strategia inițială a lui Nicolae Ciucă a fost să ofere sume punctuale la negocieri, care să nu se transforme în modificări de salarii.
A pus pe masa negocierilor vouchere și carduri, sperând ca sindicatele să dea înapoi din cauza tensiunilor dintre profesori și părinți.
