Există o specie aparte în politica românească: politicienii care pică mereu în picioare. Nu contează cine câștigă alegerile, ce partid urcă sau ce coaliție se destramă. Ei reapar invariabil, discret sau ostentativ, în linia întâi sau, când lucrurile se complică, în eșalonul doi al administrației centrale.
Mereu adaptați, mereu „necesari”, mereu recompensați. Funcțiile se schimbă, guvernele se rotesc, dar conturile lor rămân sănătoase. Că așa e în România: unii nu pierd niciodată puterea, doar își schimbă masca.
Printre cei care se pot încadra la această categorie se numără Vasile Dîncu.
Acesta a intrat pentru prima oară în politică în 2000, în rândurile social-democraților. A fost parlamentar în legislativul 2004-2008, perioadă în care a ajuns și în Parlamentul European după aderarea României la UE. Cariera politică a lui Dîncu părea în plină ascensiune în anii 2000, era vicepreședinte PSD pentru analiză politică și comunicare și fusese numit șef de campanie pentru alegerile europarlamentare, împreună cu Liviu Dragnea.
Vasile Dîncu, tehnocratul care se consulta cu Dragnea
Totuși, în 18 iulie 2007, Dîncu și-a dat demisia din fruntea partidului. Îl acuza atunci pe Geoană, președinte al formațiunii, că îi limitează libertatea de exprimare. Atunci, a plecat deodată cu alți lideri din rândul social-democraților clujeni. Comitetul național al PSD decisese cu puțin timp în urmă ca organizațiile care au obținut scoruri sub 20% să fie desființate, printre acestea fiind și cea din Cluj.
A părăsit politica și partidul social-democrat ulterior. Din CV-ul său de europarlamentar, reiese că a plecat din PSD în 2007, dar că a mai fost vicepreședinte al formațiunii până în 2008. Detaliile acestea sunt, însă, mai puțin importante (sîc!). Vicepremierul tehnocrat Dîncu vorbește cu Dragnea
Fostul social-democrat Dîncu a revenit în politică în 2015 din postura de… tehnocrat. Dîncu a fost numit vicepremier în guvernul Cioloș, poziție în care a rămas până la finalul legislativului tehnocrat. Practic, revenirea sa a însemnat o „căzătură în sus” în sfera politică, obținând cea mai înaltă funcție din carieră. Totodată, el a coordonat și ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în acest guvern care a rezistat până în ianuarie 2017.
Presa scria atunci că Liviu Dragnea, șef PSD, și Vasile Dîncu sunt foarte apropiați, în ciuda faptului că Dîncu poza în tehnocrat. Vicepremierul ar fi furnizat sondajele, analiză și strategie politică pentru PSD. Vasile Dîncu scria pe Facebook despre relația cu Dragnea: „Evident că am vorbit, vorbim, o să se consulte cu mine și în viitor. Interesul este unul singur pentru mine: stânga românească să rămână în picioare”, conform portretului făcut în 2015 de HotNews.
După picajul guvernului Cioloș, căderea lui Dîncu a fost una lină. Sociologul nu a mai stat mult în afara politicii. S-a întors în 2019 în PSD, iar în 2020 era deja președinte al Consiliului național al partidului. A intrat în Senat iarăși în 2020, iar pentru 11 luni a fost Ministru al Apărării (dec. 2021 – nov. 2022). O nouă cădere în culisele partidului nu l-a afectat foarte tare. Pierderea mandatului de vicepreședinte al PSD este alienată de mandatul de europarlamentar.
Dacian Cioloș, tehnocratul care nu iese niciodată din schemă
Dacian Cioloș este definiția de manual a „pisicii politice”. Dacă politica ar fi un joc de scaune muzicale, Cioloș este singurul care, chiar dacă rămâne fără scaun când se oprește muzica, primește imediat un fotoliu de rezervă, adus special din culise.
După dușul rece din 2024, când proiectul său de suflet, REPER, a ratat pragul electoral, părea că, în sfârșit, cariera politică a fostului premier a ajuns la o fundătură. Pierduse mandatul de europarlamentar, iar partidul era în derivă. Un politician obișnuit ar fi dispărut în mediul privat sau, în cazul specializării sale (inginer horticultor), s-ar fi retras la o fermă din Zalău.
Nu și Dacian Cioloș.
Sistemul a avut grijă să nu-l lase pe „islaz”. În primăvara lui 2025, Cioloș a fost reactivat la cel mai înalt nivel. El a fost numit consilier onorific al Președintelui Interimar al României. Este rețeta clasică a supraviețuirii marca Cioloș: când ușa votului popular se închide, el intră pe geamul numirilor tehnice. A făcut-o ca ministru, a făcut-o ca premier, a făcut-o în poziția de comisar european, și o face și acum din postura de eminență cenușie la Cotroceni. Indiferent de furtunile electorale, Dacian Cioloș rămâne conectat la aparatele puterii centrale, demonstrând că în România, performanța de a rămâne în funcție este mult mai importantă decât performanța de a câștiga voturi.
Adrian Țuțuianu, baronul PSD
Dacă Cioloș este fața europeană a supraviețuirii, Adrian Țuțuianu este fața autohtonă, aspră, de „baron” care nu acceptă pensionarea. În 2025, PSD a demonstrat încă o dată că nu își lasă generalii în urmă, oricât de controversați ar fi.
După ce a trecut prin exilul Pro România și a revenit la partidul mamă, Țuțuianu a primit cheile unei instituții vitale pentru democrație: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). Înainte de asta a fost secretar de stat și secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat.Numirea sa la AEP a venit „natural”, continuând tradiția social democrată de a controla instituția. Pentru efortul de a veghea democrația, statul îl recompensează regește.
Cine cade mereu în picioare? „Altă întrebare!”
Florin Iordache este de meserie inginer. A profesat în Caracal între 1985 și 1996, mai bine de jumătate din această perioadă fiind șef. Stopul în cariera în industrie a venit atunci când a preluat funcția de viceprimar al orașului Caracal. În timpul acestui mandat, a început să studieze la a doua facultate, pe specialitatea ce urma să-i consacreze cariera politică: dreptul.
În cazul lui Florin Iordache, creșterea în politică a venit încet. A devenit deputat în 2000 și a obținut cinci mandate consecutive, până în 2020. În 2016, a obținut prima mare funcție în legislativ. A devenit președinte al Camerei Deputaților.
Marcant pentru notorietatea lui Iordache a fost mandatul de la Ministerul Justiției. A rezistat în funcție exact 37 de zile, dar a reușit să ofere unul dintre cele mai cunoscute momente ale unui ministru. OUG 13, vârful carierei
Iordache a fost numit „artizanul” OUG 13. În noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 2017, Guvernul adopta o ordonanță de urgență care dezincrimina mai multe fapte de corupție. OUG 13 a stârnit proteste masive de stradă, peste 200.000 de oameni ieșind în Piața Victoriei pentru a-și arăta opoziția față de măsură. Florin Iordache, într-o conferință de presă ulterioară, a oferit un răspuns viral la întrebările jurnaliștilor. Orice ar fi fost întrebat, răspunsul său se termina la fel: „Altă întrebare!”.
Iordache a demisionat la 8 zile după semnarea OUG 13, care nu a mai fost adoptată niciodată. Pisica era în plină cădere liberă, iar cariera sa politică părea să fie la final. Cu atât mai mult cu cât Iordache nu a mai prins un loc eligibil pe listele pentru Camera Deputaților în 2020.
Totuși, pisica a căzut în picioare. Iordache a fost numit președinte al Consiliului Legislativ al Parlamentului, cu mandat nelimitat. Practic, pe viață. Sau, mai bine zis, pe nouă vieți.
Florin Iordache a vorbit pentru Cotidianul despre pensiile magistraților.
Roberta Anastase, pisicuța care numără banii României
Cea mai savuroasă numire din această listă rămâne, de departe, cea a Robertei Anastase în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR).
Roberta Anastase a rămas în istorie drept președintele Camerei Deputaților care „a numărat” voturile la Legea Pensiilor după o aritmetică proprie, sfidând realitatea din sală. Ei bine, sistemul a decis că exact această abilitate de a număra „creativ” o califică pentru a supraveghea politica monetară a țării.
În 2025-2026, fosta glorie a PDL, recuperată de PNL, încasează lunar 5.000 de euro net pentru a ridica mâna în ședințele de la BNR. Este suprema ironie a competenței în România: omul care a eșuat la numărat oameni este pus să numere banii națiunii.
Indiferent de regim, Roberta Anastase a demonstrat că este imposibil de scos din joc. De la Miss România la șefia Camerei Deputaților și acum la BNR, ea este dovada vie că frumusețea trece, dar funcțiile rămân.
Cavalerul lui Iohannis și mână dreaptă a lui Firea
Aurelian Bădulescu a fost veșnic consilier general în cadrul Primăriei Capitalei, prima oară obținând această poziție în 2008. A ajuns la notorietate în timpul mandatului de edil al Gabrielei Firea, când a fost numit viceprimar. Atunci, a avut o serie de ieșiri mai ales la adresa consilierilor femei din partea USR.
Un alt moment viral îi are în centru pe Bădulescu și pe președintele Nicușor Dan, atunci candidat pentru PMB. Într-o conferință din campania din 2020, Bădulescu a venit să stea lângă Dan, pentru a nu-l lăsa să vorbească. Bădulescu a venit cu un dulap pe care l-a plasat lângă Nicușor Dan. Viitorul președinte ia dulapul și îl aruncă pe spațiul verde de lângă aceștia.
Victoria lui Dan din 2020 a însemnat o căzătură și pentru Bădulescu. A pierdut fotoliul de viceprimar, dar nu a căzut foarte rău. A devenit șeful consilierilor generali, funcție ocupată până în 2023. Atunci, a fost „promovat” la Curtea de Conturi, unde este și în prezent.
În 2024, Klaus Iohannis a făcut o decizie surprinzătoare: i-a acordat pisicii o distincție cu gradul de cavaler.
„Decorația domnul Iohannis mi-a dat-o. Deci, domnul președinte trebuie întrebat ce a avut în vedere când m-a decorat.
Dar motivele pentru care mi-a dat acea decorație au legătură cu activitatea mea din ultimul an de la Curtea de Conturi, adică pentru toți hoții pe care i-am prins”, a precizat Aurelian Bădulescu despre decorația de la Iohannis Mihai Busuioc, omul bun la toate (instituțiile)
Mihai Busuioc este exemplul suprem al funcționarului de lux, omul fără de care sistemul pare că se blochează. Nu contează ce pregătire ai, contează cine te susține. Iar pe Busuioc l-a susținut mereu partidul, indiferent cine era la butoane (de la epoca Dragnea până la noua „gardă” din 2025).
După ce a condus Curtea de Conturi în 2025, a făcut pasul final către imunitatea absolută: judecător la Curtea Constituțională a României (CCR).
Este definiția pisicii care cade nu doar în picioare, ci cade în sus. De la numărat banii statului la interpretat Legea Fundamentală, Busuioc este dovada că loialitatea față de partid este singura calificare care contează cu adevărat în CV-ul unui demnitar de stat. Un mandat de nouă ani la CCR înseamnă liniște, putere și o pensie specială asigurată, totul pentru omul care a știut să tacă și să facă.
Pisica, în direct la Televiziunea Română
Adriana Săftoiu este a doua persoană din familia sa care îndeplinește funcția de șef al TVR, după ce soțul ei a îndeplinit acest rol în 2012. Până aici, Săftoiu a avut un traseu politic demn de o pisică: fiecare cădere a fost în picioare. Săftoiu și-a început cariera în presă în 1993. În doar cinci ani, ajungea purtătoare de cuvânt a guvernului Radu Vasile. În 2004, a câștigat prima aventură electorală. A devenit deputat, dar și-a prezentat demisia după cinci zile.
Adriana Săftoiu, propunerea PNL pentru șefia TVR
Adriana Săftoiu, propunerea PNL pentru șefia TVR/ Sursa FOTO: INQUAM/ OCTAV GANEA
Plecarea din Camera Deputaților n-a însemnat, însă, o cădere. A devenit purtătoare de cuvânt a președintelui Băsescu, funcție îndeplinită până în 2007. După puțin timp în privat a căzut, iarăși, într-o funcție publică.
Săftoiu a devenit deputată în 2008 pe listele PNL. Demisionează din funcție în februarie 2012, în ton cu protestele de stradă. După patru ani de politică, însă, pisica aterizează iarăși pe un mandat de deputat, între 2016 și 2020, de data asta finalizat fără demisie.
În 2025, ajunge șefă a TVR, propusă de premierul Bolojan, la 13 ani după ce soțul său, Claudiu Săftoiu, a condus televiziunea publică.
Un portret mai amplu al Adrianei Săftoiu este disponibil pe Cotidianul.
Lucian Romașcanu i-a lăsat locul unui alt motan
Lucian Romașcanu a intrat în politica mare în 2016, după ce s-a plimbat prin partea administrativă a presei pentru zeci de ani. Romașcanu obținea un prim mandat de senator. Creșterea a fost culminantă: la doar un an după primirea mandatului, Romașcanu a preluat portofoliul de ministru al Culturii în guvernul Grindeanu. A rezistat până în 2018, moment în care s-a întors la funcția din Parlament.
În 2020, a obținut un al doilea mandat de senator, dovadă că pisica a căzut în picioare din funcția de ministru. A devenit șeful grupului senatorial al PSD, funcție ocupată până la al doilea descălecat la ministerul Culturii. A stat din 2021 până în 2023 în funcție.
În 2024, nu a mai candidat pentru Parlament, dar pisica a căzut în funcția de șef al Consiliului Județean Buzău. În 2025, a renunțat la poziție și s-a retras din viața politică, locul său fiind luat de alt motan al social-democrației românești, Marcel Ciolacu.
Romașcanu a reușit astfel să fie unul dintre puținii politicieni care au plecat din viața politică fără vreun eșec real electoral și după propria decizie, nu printr-o condamnare sau hulire publică.
Ion Călin, cel mai discret motan
Dacă Țuțuianu sau Busuioc sunt nume sonore, Ion Călin este „motanul” discret care pășește pe covoarele groase ale instituțiilor fără să facă zgomot. Veteran al PSD Dolj, Călin a înțeles că adevărata putere nu stă în lumina reflectoarelor, ci în liniștea de la Curtea de Conturi.
Instituția a devenit, în 2025-2026, un veritabil „cimitir al elefanților” de lux. Alături de alți colegi de generație (precum Mocioalcă sau Bădulescu), Ion Călin și-a găsit refugiul perfect după o viață de partid. Aici nu există presiunea votului, nu există campanii electorale obositoare, ci doar rapoarte de audit și salarii de mii de euro.
Este modelul politicianului care nu mai are loc în Parlament, dar pentru care partidul inventează mereu un fotoliu capitonat. Ion Călin ne arată că „retragerea” din politică în România nu înseamnă pensie, ci o sinecură bine plătită, departe de ochii presei.
