Acuzații extrem de grave la adresa șefului DNA Marius Voineag: „Ce vreți să-i faceți, vreți să-l arestați?”

Era vorba despre un primar. Un procuror spune că a fost dat afară din DNA după mai multe episoade. Unul dintre ele este legat de un primar, când magistratul DNA a vrut să pună în aplicare un mandat de percheziție și a așteptat mai mult timp, deoarece șeful de secție nu l-a primit pentru a discuta. Ulterior, șeful din DNA a chemat-o la el pe magistrată. Ea se numește Laura Deriuș, are 21 de ani de activitate în magistratură și, timp de aproape 8 ani, și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Cu câteva zile înainte de a merge la Cotroceni, Deriuș a acordat un interviu cititorilor HotNews, în care face afirmații foarte grave la adresa lui Marius Voineag. Acelorași cititori le oferim și punctul de vedere al lui Marius Voineag.

Procuroarea Deriuș afirmă că știe cazuri în care judecători, dă exemplul judecătorului Stegaru, au fost pedepsiți pentru că au respectat legea, fiind incomozi în dosare de „nume mari”: cum ar fi cel al medicului Beuran.
„La mine a fost dosarul Vanghelie. Și s-a mai întâmplat ceva interesant. Aveam un dosar la Primăria din Chiajna”.
Apoi a fost dată afară din DNA.
Marius Voineag are altă versiune: „În perioada 05.10.2022 – 31.12.2023 procuroarea Laura Deriuș nu a soluționat niciun dosar fie prin trimitere în judecată (rechizitoriu sau acord de recunoaștere a vinovăției), ori prin dispunerea unei soluții de clasare sau renunțare la urmărirea penală (media dosare soluționate per procuror în perioada de mai sus a fost de 16 dosare penale)”.
„Este nevoie să vorbim cu cărțile pe față. Nu am avut această posibilitate până acum”, afirmă Laura Deriuș în debutul dialogului telefonic cu HotNews. Magistrata este acum procuror la Parchetul Judecătoriei Sector 1. Nu a apărut în filmul Recorder.

Compară clauzele procurorilor cu cele „înșelătoare” din contractele Nordis
„De ce ați ales să vorbiți la un an după plecarea din DNA?”, o întrebăm.

„Sistemul a fost echipat cu toate instrumentele de natură să nu avem o posibilitate reală să ne adresăm cu șanse reale de succes unei instituții Au fost niște schimbări legislative care pe mine m-au dus cu gândul la clauzele din contractele Nordis. Nouă ne-au fost băgate niște sancțiuni disciplinare pe multe aspecte”. Cerem exemple de restricții.

„Nu avem voie să facem aprecieri cu privire la colegi și atunci dacă avem obligația de rezervă, dacă nu putem să facem niciun fel de aprecieri, nu ne putem adresa Inspecției Judiciare, nu ne putem adresa penal, nu putem face absolut nimic, cine riscă să vină să vorbească în presă în condițiile în care este absolut interzis. Riscul la care mă expun eu este foarte mare”.

„În ce sens, doamna procuror?”

„Eu, spre deosebire de ceilalți colegi care au pensionarea în buzunar eu chiar risc, pentru că mai am patru ani de stat în acest sistem și cred că vine cineva să îmi garanteze nu în primul an, în al doilea, în al treilea, nu mi se găsește ceva să intru pe filiera inspecției să fiu judecată de completul de la ICCJ”.

Cerința lui Voineag
-Vorbiți despre cerințe ale procurorului-șef al DNA Marius Voineag, pe care le considerați targetate spre a influența dosarele. Dar DNA spune că un demers similar a fost făcut și de către Laura Kovesi, când era șefa instituției.
-Comparația frizează absurdul. Nu există termen de comparație între o circulară prin care se solicită o adresă și un ordin prin care se solicită ordonanța.

Într-o adresă nu găsești situația de fapt, persoane care sunt implicate, numerele lor de telefon. Acea adresă are caracter administrativ pentru logistică, nu comunică informații din momentul zero al anchetei.

Și totuși procurorii DNA au acceptat să lucreze comunicând șefului detalii din momentul zero al anchetelor.

-Ați făcut ceva?
–Eu personal, împreună cu câțiva colegi, am avut inițiativa să semnăm cu toții un demers și să-l trimitem șefului direcției și să punem în vederea CSM-ului, pentru că ni se părea ilegal. Dacă un ordin nu are corespondent în lege, noi putem să-l ignorăm. Altfel, dacă apare ca legal încălcarea ordinului ne trimite la Inspecția Judiciară. Noi eram puși între ciocan și nicovală, între o cercetare disciplinară ori să ne ducem să punem pe tavă toată situația dintr-un dosar la momentul zero.

-Cum de nimeni nu a făcut nimic dacă ordinul lui Marius Voineag cu adevărat vă pune piedici în muncă?
-Mai sunt colegi care văd lucrurile astea, care au trecut prin lucruri și mai grave decât ale mele. Am avut un coleg, foarte revoltat, care la un moment dat a avut o inițiativă se ne adunăm cu toții să să facem o scrisoare deschisă către CSM. Îmi spusese „ce ți s-a întâmplat ție e un mizilic”. Dar nu s-a mai făcut niciun demers, colegii nu voiau un asemenea deranj.

„Trei luni nu a vorbit nimeni cu mine”
-Puteți detalia, vă rugăm?
-Sunt multe lucruri grave, care s-au rezolvat diferit față de cazul meu, prin simplu fapt că persoana respectivă a răspuns diferit când a fost întrebată ”ce vrei?”. Au fost foarte multe situații cu colegi despre care se știa că au dosare sensibile au fost, subit, puși în funcții de conducere. Au ales să iasă din dosare într-un mod amiabil.

Argumentul suprem, când aveam discuția cu colegii era acesta: când să se schimbe ceva? Crezi că o să se schimbe ceva. Eu ajunsesem să fiu numită Don Quijote, mă întrebau unii colegi de ce vreau să fiu un Don Quijote?

Știți cum m-am simțit timp de trei luni cercetată, în care nimeni nu mai vorbea cu mine pentru că le era teamă, în care eram ignorată? Lucrurile astea nu au contat pentru că eu tot timpul am crezut că dacă ești procuror și ai capacitatea să lupți în dosarele tale trebuie să ai capacitatea și să lupți împotriva altor demersuri care vin chiar și din interiorul sistemului.

Recunosc, nu mă simt deloc confortabil. Trebuie să merg pe sârmă că, dacă nu, oricând pot fi cercetată și scoasă din sistem. Suntem în era în care hârtia suportă orice.

A ajuns în DNA după Ordonanța 13
-Care a fost momentul venirii dumneavoastră în DNA?
–Întâmplător, chiar după celebra noapte cu Ordonanța 13, la 1 februarie 2017, am fost delegată în DNA și după scurt timp în urma susținerii interviului am devenit procuror definitiv la DNA, la judiciar.

-Adică intrați în instanță cu dosarele DNA.
–Da. Era un volum foarte mare de muncă. Am intrat în dosare de impact, în care am obținut condamnări.

-Puteți exemplifica?
–Au fost multe dosare. Îmi amintesc de cel al lui Sorin Blejnar, condamnat la 6 ani, Secureanu (5 ani), dosarul în care a fost inculpată fosta președintă a CNA, Laura Georgescu, alături de Viorel Hrebenciuc și Gheorghe Ștefan, Ioan Munteanu, fostul președinte al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, Marian Vanghelie, dosarul cu condamnarea la 11 ani.

Ce spune despre achitări
-11 ani la fond, dar achitare în apel. Iar cazul Vanghelie nu a fost singular. Au fost multe achitări care au stârnit reacții critice în spațiul public. Cum le comentați?
–Eu nu absolutizez. Au fost și dosare în care s-au dat achitări și raționamentul logico-juridic al judecătorului se încadra în parametri normali era o reapreciere, probele s-au schimbat. Însă în unele dosare, cum este și dosarul Vanghelie, are în spate un raționament logico-juridic care sfidează tot ce știm noi, tot ce am învățat din anul al doilea de facultate până acum. Asta mi se pare un lucru foarte periculos, pentru că deja se creionează o practică în sensul acesta.

În momentul în care distorsionezi situația de fapt pe care tu trebuie să o judeci, apoi tu aplici un raționament care să pară corect, tu practic reușești să dai o soluție care nu concordă cu instituțiile de drept. Și lucrurile acestea au devenit foarte întâlnite, aspect care ne creează o situație de frustrare, de incertitudine, de arbitrariu, care nu mai are legătură cu statul de drept.

Oamenii simt absurdul, oricât de mult împodobești o hotărâre să pară corectă. Unele lucruri încep să ajungă pe tărâmul ridicolului și, da, raționamentul frizează absurdul. Eu vă spun ca persoană care cunoaște situația și poate să facă o analiză juridică.

Procuroarea: Judecătorul Stegaru, pedepsit în cazul Beuran
-Este foarte grav ceea ce spuneți.
–Din păcate, am ajuns să trăim mulți ani cu frica aceasta că într-un dosar în care ai anumiți inculpați, cu influență, cine riscă ceva este procurorul sau judecătorul care încearcă să facă dreptate.

Vă dau exemplul cazului Beuran, pentru că am fost și în acel dosar. Acolo, domnul judecător Stegaru a fost cercetat disciplinar și lăsat fără grad profesional, trimis la o judecătorie la sector, pentru faptul că a prelungit controlul judiciar arătând că se mențin aspectele anterioare. Or asta spune legea, analizezi dacă aspectele anterioare se mențin.

Când domnul judecător a fost cercetat disciplinar pentru asta am avut impresia că suntem într-un film de Kafka, credeți-mă. Și, dacă inițial puteam răsufla ușurați, noi procurorii, căci se întâmpla la instanțe, s-a mutat și la noi, la parchet. Nu știi încotro să te mai duci să te simți în siguranță. A fost o senzație că politicul a pus stăpânire pe justiție.

Experiența în DNA sub 5 șefi
-Ați avut cinci șefi în DNA în cei aproape 8 ani, cum ați colaborat cu ei?
–Într-adevăr, am prins cinci șefi în DNA: Codruța Kovesi, Anca Jurma, Călin Nistor, Crin Bologa și Marius Voineag.

Potrivit primilor patru șefi enumerați, activitatea mea a corespuns, am fost numită șef al Biroului juridic, la tribunal. Mi s-a analizat activitatea, am primit calificative foarte bune, dar ulterior concluzia a fost că nu am capacitatea de sinteză, nu am limbaj. Păi cum, până acum, când am intrat în dosarele acestea mari și am avut rezultatele pe care le-am avut, acum brusc nu mai corespund.

Până în 2023 lucrurile erau în normalitate. Da, mai era lipsă de personal, mai erau discuții că noi aveam nevoie de mai mulți oameni.

A devenit procuror de caz
-Ce s-a întâmplat în 2023?
–În 2023 am trecut la urmărire penală, pentru că au venit foarte mulți oameni pe judiciar și pe secția doi se crease un dezechilibru. Îmi doream să fac și urmărire penală. Mi s-a acceptat de către șeful DNA, domnul Crin Bologa.

Era de notorietate că intrasem în mai multe cauze cu Vanghelie, inclusiv în cel în care obținusem condamnarea de 11 ani și 8 luni, și atunci colega care avea dosarul cu 56 de suspecți în lucru m-a rugat dacă aș fi de acord să facem împreună urmărirea penală întrucât era evident că munca unui singur procuror nu este suficientă. Atunci am acceptat.

-Ce a urmat?
–I-am spus șefului secției că este un dosar mamut și îmi tot repartiza niște sesizări. Dar îmi spune că sunt sesizări simple, informale, care se pot rezolva ușor.

Vanghelie trăgea de timp. Cu cât dosarul se finaliza mai repede, cu atât aveam șanse să sperăm la o soluție definitivă. M-am canalizat pe acest dosar, dar nu m-am limitat doar la acesta. Concomitent m-am sesizat din oficiu cu privire la o infracțiune de abuz în serviciu în care era implicat primarul de la Chiajna, am mai făcut o autosesizare tot din presă- dosar pe care l-a preluat Parchetul European. Am lucrat foarte mult. Extrem de mult. Numai în dosarul cu Vanghelie, să vă puteți face o idee, avea 83 de volume, dosarul era pornit de doi ani de zile. S-au făcut 80 de percheziții. Volumul de informație era extrem de mare. Mi-am creionat o punere în mișcare a acțiunii penale, am audiat martori, suspecți. Am avut patru cereri de acorduri de recunoaștere.

„Uite, este exact ce ar trebui”
-Așadar, lucrurile funcționau.
–În august, după schimbarea conducerii, după ce a venit noul șef al secției, Ionuț Ardelean, am pornit cu foarte mari așteptări. Se vorbea de DNA 2.0, că ne interesează marea corupție. Eu aveam cel mai mare dosar din DNA, atunci mi-am spus: uite, este exact ce ar trebui!

-Și?
–N-a fost așa. Am prezentat spețele, situația acestuit dosar (Vanghelie n.r.) și atunci ni s-a solicitat continuarea urmăririi penale, care fusese făcută de colega mea, anterior să intru eu în dosar. Într-adevăr, având în vedere amploarea speței, continuarea urmăririi penale avea peste 2.000 de pagini.

Spune că a așteptat de la șeful secției
-Ce răspuns ați primit de la șeful secției?
–Am așteptat o lună, două, dar nu am primit nimic. Noi prima dată am crezut că este de bună credință. Mă gândeam că este abia venit din DIICOT, nu este familiarizat. Îl sunam pe fix și îl întrebam dacă a apucat să se uite, dar răspunsul era negativ. Noi am continuat activitățile, nu am stagnat, însă la un moment dat ne-am apropiat de creionarea unei alte etape, adică punerea în mișcare a acțiunii penale. Având în vedere că aveam cereri pentru acorduri de recunoaștere, trebuia punerea în mișcare a acțiunii penale. Și atunci noi am insistat. Eu personal. Nu numai că m-am dus la el și i-am spus, i-am trimis pe email succesiv mai multe aspecte din dosar cu privire la care eu și colega mea aveam viziuni diferite.

În ideea în care dacă va exista o întâlnire să lămurim și chestiunile acelea care erau minore și vizau aspecte izolate.

Diferențele de opinie cu o colegă
-Ce s-a întâmplat mai departe?
–Șeful secției a prins ideea că între mine și colega mea există anumite viziuni diferite, pe care le-am avut și înainte, dar acelea au fost tranșate în 5 minute de fostul șef al secției. Așa consideram că se poate rezolva și acum. Acum a fost trimis la mine adjunctul secției care mi-a spus că este dezolat că nu ne înțelegem. Și atunci i-am spus că avem păreri diferite pe o chestiune de drept, haideți să o tranșăm, să discutăm. Că nimeni nu-și dorește să ajungă în instanță și acolo să fie lămurită.

Dar nu, s-a rostogolit narativul că nu ne înțelegem. La finalul discuției mi-a spus, știi ar fi mai bine să ieși din dosar.

„Laura, ce vrei?”
-Așa, direct?
–Da! Atunci întrebarea firească a fost asta: păi eu am avut aproape un an de zile de muncă, zi de zi, m-am familiarizat, știu tot, știu mesajele dintre ei, știu relațiile dintre suspecți, chestiile de amănunt. Am întrebat atunci de ce, pentru o chestiune care anterior se rezolva în 5 minute, DNA alege soluția aceasta distructivă a muncii mele, a capacității mele de a face pași în anchetă.

Nu mi s-a dat un răspuns. Ulterior, printr-o persoană, mi s-a sugerat să ies din dosar și am fost întrebat în mod repetat, în cadrul acelei discuții „Laura, ce vrei?” Inițial, nu mi-am dat sensul întrebării, însă ulterior mi-am dat seama că e vorba de ce funcție îmi doresc. Când am lămurit conținutul întrebării, i-am spus vreau să fiu procuror. Vreau mult? În momentul acela persoana respectivă a plecat. Probabil, a transmis mai departe.

Întâlnirea cu Voineag: „M-a întrebat direct cum vreau să plec: pe revocare sau de bună voie”
-Și ce a urmat?
–După două zile am fost chemată de șeful DNA, domnul Voineag. M-a întrebat direct cum vreau să plec: pe revocare sau de bună voie. I-am explicat că situația este total diferită față de ce prezenta dumnealui. Mi-a spus că nu vrea să polemizăm.

-Cum ați răspuns?
–La această solicitare verbală eu am răspuns în scris, printr-un email. Există acest email.

I-am explicat șefului situația celor 15 clasări din dosarele soluționate, erau cauze ce mi-au fost repartizate în paralel cu dosarul Vanghelie. I-am explicat că acele soluții erau întârziate de imposibilitatea mea de a le preda pentru că șeful secției, căci nu voia să vadă. Nu voia să vadă ordonanța din dosarul Vanghelie, nu voia să vadă emailurile și am încercat să explic în scris situația. Nu a făcut nicio verificare. Dar asta nu a fost tot.

Ce spune Voineag: „Nu”
HotNews l-a întrebat pe Marius Voineag dacă a întrebat-o pe procuroarea Laura Deriuș cum dorește să plece din DNA, „prin revocare sau de bună voie”, citat pe care ea i-l atribuie.

„Nu”, a răspuns procurorul-șef al DNA, Marius Voineag. El susține că „Singurele discuții avute au fost cele referitoare la ineficiența activității sale. Așa cum reiese și din raportul privind rezultatul activității desfășurate de doamna procuror, în perioada 05.10.2022 – 31.12.2023 aceasta nu a soluționat niciun dosar fie prin trimitere în judecată (rechizitoriu sau acord de recunoaștere a vinovăției), ori prin dispunerea unei soluții de clasare sau renunțare la urmărirea penală (media dosare soluționate per procuror în perioada de mai sus a fost de 16 dosare penale)”.

„S-a mai întâmplat ceva interesant”. Dosarul primarului din Chiajna
-Doamna Deriuș, ați mai avut și alte cazuri despre care doriți să vorbiți?
–S-a mai întâmplat un lucru foarte interesant. Între momentul în care mi s-a transmis să plec din DNA, eu aveam în derulare și un dosar care viza Primăria din Chiajna.

I-am spus șefului de secție că până plec mai durează, am nevoie de concursul lui să pot declanșa acțiunea. Mi-a răspuns afirmativ și mi-a cerut să-i trimit ordonanța pe email. A durat o săptămână două, iar șeful nu a zis nimic. Ordonanța avea șase pagini. Mi-am dat seama că situația este identic cu cea din Vanghelie.

Mi-am dat seama că nu mă bucur de ajutorul dumnealui și nu îmi va semna adresa.

Refuz de percheziție de la șeful direct
-Și ce ați făcut?
–La un moment dat, șeful de secție și adjunctul au fost plecați, iar în locul lor de semnarea adreselor s-a ocupat o colegă.

Am profitat de situație și având toate lucrările făcute, am mers la judecătorul de drepturi și am solicitat mandate de percheziție. În aceeași zi am primit mandatele.

Când a venit șeful de secție i-am comunicat că am primit mandatele de percheziție și trebuie să le pun în aplicare. Nu vă închipuiți care a fost reacția. Că nu știe cum am obținut semnătura, și i-am spus că uitați colega care v-a ținut locul. Și mi-a spus că nu este de acord, că dacă vreau percheziție să fac o ridicare de înscrisuri.

-Care ce presupunea?
–Sunt două instituții diferite: perchezițiile au alt scop, pe când ridicarea de înscrisuri este ca și cum m-aș duce la persoana în cauză și i-aș spune dacă cumva ai un înscris, dă-mi-l. Atunci am comunicat șefului că dacă îmi arată în cod această instituție percheziție gen ridicare, eu sunt de acord. Și-au dat seama că cu mine nu se poate.

A trecut o zi două, cinci, timp în care șeful meu nu spunea nimic. Eu aveam niște mandate de percheziție care nu erau puse în executare și atunci mi-am dat seama că situația aceasta va fi valorificată în același sens ca și clasările, ținute în defavoarea mea și vor spune că procurorul nu a cerut nimic.

Atunci am început să fac solicitări în scris. Am făcut referat în care am arătat șefului că am niște mandate și nu am primit nimic.

Șeful despre Primarul din Chiajna: „Ce vreți să-i faceți? Să-l arestați?”
-Dar ce rol avea șeful de secție în punerea în executare a mandatelor de percheziție? Este nevoie de acordul lui?
–Nu! Nu aveam nevoie decât de logistică, de polițiști, de resursele necesare.

Mi-am dat seama că referatul nu o să ajungă niciodată la dosar și o să se șteargă ca și cum nu ar fi existat pentru că și-au creat niște uzanțe la grefă în așa fel încât dacă nu primea viza dumnealui, acel act nu exista.

Atunci am făcut rudimentar. Am trimis mesaje, am trimis emailuri, am făcut poze la ecran, să pot dovedi, să le arăt că nu am stat cu mandatele în brațe, cum au spus despre clasări.

După zece zile, în care nu exista nicio justificare, șeful secției m-a chemat la el și a început să mă certe, mi-a zis: ce vreți să-i faceți? Să-l arestați? (n.r. era vorba despre primarul din Chiajna) I-am zis că nu pot să-l arestez eu, cel mult pot face o propunere, și a continuat „Dar ce vreți să-i faceți?”. Credeți-mă acea situație nu are corespondent în niciun fel de experiență din trecut.

Susține că are martori
-Mai era cineva prezent când v-a întrebat asta?
Erau de față și polițiștii mei și adjunctul secției. Toți am amuțit. După ce mi-am revenit am început să-i spun, vorbind concret despre speță, și i-am explicat că acel inculpat a mai fost trimis în judecată și are sechestru pe tot, că o percheziție ar fi de natură să elucideze foarte multe aspecte, că judecătorul de drepturi și libertăți a încuviințat.

Dar el a continuat pe un ton ridicat, „dar ce vreți să-i faceți?”. Atunci i-am spus că vreau să-i respect drepturile procesuale. Atunci s-a terminat discuția și mi-a zis îți infirm continuarea urmăririi penale, deși ea fusese supusă spre analiză judecătorului de drepturi și libertăți când mi-a fost emis mandatul.

În momentul acela, dacă eu făceam percheziția eu riscam să-mi fie scoase probele din dosar.

-În ce sens?
–Din moment ce șeful meu a infirmat ordonanța, nu mai aveam suspecți în dosar. Să știți că și infirmarea este tot din categoria hârtia suportă orice pentru că tot ce a scris dumnealui acolo nu avea legătură cu situația din dosar.

-Concret, cum era motivată infirmarea?
–Ce nu sunt probe, ceea ce era absolut aberant, că toate înscrisurile pe care eu le-am luat din SEAP sunt niște investigații polițienești. Potrivit Codului, sunt un mijloc de probă. Aveam foarte multe probe. În plus, avem decizii CEDO, jurisprudența care ne spune că atunci când persoana autorului este clar nominalizată, tu nu mai ai nevoie de mijloc de probă ești obligat să-l faci suspect pentru că a-i respecta drepturile procesuale, pentru că nu este în regulă să stai cu cercetarea in rem cu privire la o persoană care o ai nominalizată și despre care știi de la început că despre ea este vorba.

Șeful secției s-a făcut că nu mai înțelege nimic. A încropit o ordonanță, a infirmat continuarea urmăririi penale, iar mandatele nu au mai fost puse în executare.

-Care era miza, doamna procuror?
–Vă spun care era miza. Era într-o campanie electorală și era important să nu deranjăm. Și vă spun de ce.

Eu am fost pusă sub control. Mi-au fost luate toate dosarele, fizic. Atunci le-am spus ok, faceți control, dar pot să-mi rețin și eu o copie să pot lucra. Au spus că nu. Am propus să ia ei copiile dosarelor și dacă au nelămuriri, să confrunte cu originalul la mine în birou. Nu mi s-a permis. Eu nu am mai putut să fac mare lucru.

După ce mi-au fost restituite dosarele, după două luni și jumătate, eu împreună cu polițiștii am luat următoarea decizie: i-am făcut din nou suspecți, pentru că aveam mijloace noi de probă și să nu mai ajung la șef să îmi semneze vreo adresă am decis citarea telefonică.

La 30 de minute după ce am luat această decizie, în timp ce redactam continuarea urmăririi penale, a venit grefiera la mine în birou și mi-a spus că șeful mai vrea să controleze trei dosare printre care era și cel de la Chiajna. Am cerut o adresă oficială.

-Și v-a mai luat din nou dosarul?
–Da, atunci, pe loc.

-Controalele acestea erau uzuale?
–Era o situație cu care eu nu mă mai confruntasem. Toți colegii erau consternați. Să ai mandate de la judecătorul de drepturi și libertăți, care a anlizat probele, a analizat legalitatea, nimeni nu îmi dădea mandat dacă nu era legal.

-Ce s-a întâmplat în cele din urmă?
–Eu am fost scoasă din DNA. Prima chestiune a fost să mă întâlnesc cu cei desemnați să mă controleze. Am evidențiat toate lucrurile, toate aspectele din raport. Au vrut să creeze aparența că eu nu am lucrat. M-am apărat. Le-am spus că aspectele reținute în raport sunt de domeniul absurdului.

Am ajuns la CSM, pentru că, potrivit legii, CSM trebuie să dea un aviz cu privire la revocare: pozitiv sau negativ.

A fost o întâlnire cu toți membrii Secției Procurori, am prezentat în scris toate aspectele pe care le evidențiasem și comisiei de control. Am expus în fața secției exact situația pe care v-o prezint dumneavoastră, astăzi.

-Ați făcut referire la ce se întâmplase în dosarul Vanghelie și cel al primarului din Chiajna?
–Exact!

-Și care a fost reacția procurorilor din CSM?
-Domnul vicepreședinte Sandu mi-a spus că este foarte grav ceea ce afirm și m-a întrebat dacă are legătură cu anumiți procurori sau anumite dosare sau cu suspecți.

Atunci eu i-am spus că nu cred că șeful secției are ceva personal cu mine, ci are legătură cu dosare. Nu cu suspecți, pentru că ideea era ca ei să nu ajungă să aibă calitatea de suspecți. Faptul că eu sunt în fața dumneavoastră, le-am spus, este tocmai pentru că eu mi-am permis să fac acest demers.

CSM a dat aviz negativ revocării mele.

-Și totuși ați fost revocată
–Șefii când au făcut raportul, pentru a se plia pe lege, au început să încropească anumite chestii. Iar domnul Ionuț Ardeleanu a scris că a constatat că eu am o atitudine necorespunzătoare față de colega cu care lucrez în dosar.

-Și care era realitatea?
–Erau niște chestiuni minore, ce țineau de încadrarea juridică, dacă să rețin două infracțiuni sau una, chestiuni strict tehnice.

-Dar erau tensiuni între dumneavoastră și colega din dosar?
–Nicidecum! Noi ne cunoașteam de foarte mulți ani, de la Parchetul Sectorului 1, aveam o relație de prietenie. Eu pe asta am mizat, dincolo de atitudinea diferită, pur pasivă, justificată pe situația concretă, nu ar fi fost niciodată de acord să confirme lucruri neadevărate. Eu când am văzut acel referat, le-am comunicat că dacă acel înscris va avea vreun efect juridic eu îi voi face plângere penală pentru fals. În momentul acela l-au retras. Deși a stat la baza deciziei prin care a fost sesizat CSM-ul, nu a mai fost pus la dosar. Dar eu am conținutul lui, a rămas consemnat.

După decizia CSM, mă așteptam ca șeful DNA să înțeleagă că nu se poate chiar așa, dar a mers mai departe și m-a revocat.

Ce spune că s-a întâmplat la ÎCCJ
-Ce a urmat?
–Am contestat ordinul. Mai mult pentru colegii din DNA mi se părea că este foarte bine să se vadă lucrul acesta. Voiam să plec, dar într-o altă formulă.

La ICCJ s-a schimbat completul. A intrat președintă de complet doamna Alina Ghica, apoi s-a mai schimbat un judecător, care nu mi-a admis nicio probă, nici nu m-a lăsat să vorbesc și mi-a respins. Au fost preluate cu copy-paste toate aspectele din raport, care nu aveau legătură cu realitatea, erau doar niște enormități. Doar împachetate frumos cu texte și sintagme clișee și atât.

–Au mai fost momente în DNA când ați simțit că nu se dorește înaintarea în anumite dosare?
–Au mai fost situații. A fost un moment în care, la fel m-am autosesizat din presă despre un caz, care relata despre mafia imobiliarelor. M-am dus la șeful secției, i-am arătat. Mi-a spus să-i trimit pe email, i-am trimis și niciodată nu am mai fost chemată.

Ulterior, la analiza activității mele mi s-a imputat inclusiv că nu am lucrat în acest dosar. Am mai avut experiența unor colegi care, la fel, mergeau spuneau că s-au sesizat din oficiu, se uita șeful, vedea că sunt aspecte sensibile, li se spunea că nu e faptă, nici măcar nu primeau număr de penal. Păi tocmai acesta este rolul sesizării din oficiu, să vedem dacă avem faptă, aspectele acestea nu pot fi tranșate așa, înainte de orice verificare. Este halucinant.