Alexandru Bordian (AUR): „România trebuia să fie membră OCDE din 2020. Astăzi, guvernanții se laudă cu un eșec”
Deputatul AUR Alexandru Bordian acuză actuala coaliție de guvernare că prezintă ca pe o victorie ceea ce, în realitate, este o dovadă a slăbiciunii și a compromisului politic. Parlamentarul susține că România ar fi trebuit să fie membră a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) încă din anul 2020, dar procesul a fost blocat de jocurile de culise ale UDMR, tolerate de PSD, PNL și USR.
„Astăzi, Nicușor Dan și Ilie Bolojan anunță cu emfază că România va adera la OCDE într-un viitor incert. În realitate, noi trebuia să fim acolo încă din 2020, înainte de pandemie și de toate crizele care au urmat. Ce s-a întâmplat? Interesele UDMR și slăbiciunea guvernelor de la București au pus piedică procesului. Românii trebuie să știe adevărul: am pierdut ani întregi din cauza unor compromisuri politice rușinoase”, a declarat Alexandru Bordian.
Deputatul a subliniat câteva repere esențiale ignorate de actualii guvernanți:
- cererea de aderare la OCDE a fost depusă de guvernul Adrian Năstase, nu de actuala putere;
- negocierile ar fi trebuit începute în 2017, iar aderarea să aibă loc în 2020;
- în acel an au aderat deja Columbia și Costa Rica, țări cu un nivel de dezvoltare economică mai mic decât România;
- în schimb, România va intra acum în același „val” cu state ca Bulgaria, Croația, Argentina sau Peru.
„Întrebarea esențială este: de ce am fost blocați? Răspunsul este simplu: pentru că UDMR a cerut modificarea Legii educației, iar guvernul de atunci nu a acceptat. Viktor Orbán, prin Ungaria, a blocat România, iar Bucureștiul a răsplătit UDMR cu participarea constantă la guvernare și cu acces la butoane strategice precum energia”, a adăugat Bordian.
În opinia sa, această situație arată cât de nocivă este actuala clasă politică: „Guvernanții se laudă cu ceva ce trebuia să fie deja istorie. România pierde teren, pierde oportunități și pierde respectul internațional, doar pentru că partidele sistemului au ales să pună interesele clientelei politice mai presus de interesul național. Acesta este adevăratul cost al amânării aderării la OCDE.”