Ministerul Finanțelor a mai făcut un pas în maratonul împrumuturilor. De această dată, statul a atras 400 de milioane de lei prin obligațiuni de tip „benchmark”. Datoria publică continuă să crească, pentru că în loc să reducă cheltuielile și să taie din risipe – de la pensiile speciale până la funcțiile politice inutile – Guvernul preferă soluția rapidă: împrumuturile masive. Problema este că nota de plată nu va fi achitată de actualii decidenți, ci de generațiile viitoare, care vor suporta costul datoriei tot mai mari.
Fiecare împrumut luat azi înseamnă presiune fiscală mai mare mâine: taxe mai multe, dobânzi mai împovărătoare și o datorie care pare să nu se mai oprească din crescut.
Culmea ironiei? Când vine vorba de stat, băncile par să găsească fonduri nelimitate. În schimb, firmele românești sunt lăsate să se descurce singure, prinse între birocrație sufocantă și costuri de finanțare uriașe. Antreprenorii luptă să supraviețuiască, în timp ce statul devine principalul client al sistemului bancar.
În loc să conducă prin reforme și dezvoltare durabilă, România alunecă tot mai mult într-un cerc vicios de împrumuturi. PSD și PNL nu investesc în viitor – ci îl amanetează, ca să-și conserve privilegiile din prezent.
