Jurnalistul Dan Bucura: „Marian Neacșu trebuie să plece! Are o condamnare cu suspendare din 2016”
Dragoș Anastasiu a demisionat din funcția de vicepremier și toată lumea s-a grăbit să-i aplaude gestul ca fiind „moral”, „responsabil”, „un exemplu de integritate”. Adevărul? A fost dat afară pentru că devenise o problemă de imagine, după ce presa a scos la lumină condamnarea sa cu suspendare într-un dosar de mită. Un gest de fațadă, făcut sub presiunea publică, nicidecum o revelație de onoare.
Dar dacă tot vorbim despre moralitate și curățenie în guvern, hai să fim corecți până la capăt: Marian Neacșu, actual vicepremier PSD, a fost condamnat cu suspendare în 2016 pentru conflict de interese – și el nu doar că nu pleacă, ci stă bine-mersi în funcție, promovat și apărat. Ce integritate e asta, când unii sunt executați pentru păcate recente, iar alții sunt iertați pentru condamnări dovedite?
Neacșu a fost găsit vinovat pentru că și-a angajat propria fiică la cabinetul parlamentar. Într-o țară normală, nu mai prindea funcție publică nici măcar la ghișeu. La noi, în schimb, a urcat și mai sus, protejat de rețele de partid și vechime în combinații.
Dan Bucura, jurnalist incomod și direct, a pus punctul pe „i”: „Pentru corectitudine până la capăt, după Anastasiu trebuie să plece și Marian Neacșu! Vicepremierul PSD a fost condamnat cu suspendare în 2016, pentru conflict de interese. Desigur, asta la PSD e o virtute…”
A ironizat și ipocrizia „austerității” promovate de Ilie Bolojan: „Înlăturarea lui Neacșu l-ar mai ajuta și pe nea Ilie «Sărăcie» cu demersurile lui de austeritate. S-ar mai subția rândurile sinecuriștilor din guvern…”
Iar provocarea finală e pe cât de amuzantă, pe atât de tristă: „Nea Mariane, hai bre, cu puțin curaj! Ia o coală albă și scrie «Demisie». Cu restul frazelor te poate ajuta doamna Dogioiu…”
Realitatea e dureroasă: în România, nu condamnarea penală te scoate din joc, ci lipsa influenței. Moralitatea e invocată doar când e convenabil, iar reforma e doar o vorbă frumoasă rostită cu jumătate de gură.
Până nu aplicăm o regulă clară și egală – fără penali în funcții publice – orice demisie e doar un teatru prost jucat. Restul rămâne – aceeași piesă, cu aceiași actori vechi.
