Bolojan cedează în fața coaliției: Programul Saligny e salvat, dar românii suportă nota de plată

Premierul Ilie Bolojan a cedat presiunilor politice din interiorul Coaliției și a renunțat la tăierea fondurilor pentru programul Anghel Saligny, una dintre cele mai criticate măsuri din al doilea pachet de austeritate. Decizia nu a fost influențată de reacțiile publice, ci de insistențele liderilor PSD și PNL, preocupați mai ales de păstrarea controlului local și a influenței politice.

Liderii PSD, în frunte cu Paul Stănescu, s-au opus ferm reducerii fondurilor pentru programul Anghel Saligny, avertizând că măsura ar bloca proiecte importante pentru primari din întreaga țară. Surprinzător, și mai mulți primari PNL s-au alăturat acestui val de nemulțumiri. Presiunea politică a devenit atât de mare încât, în timpul negocierilor de la Palatul Victoria, premierul Ilie Bolojan a cedat, în ciuda poziției de forță afișate anterior.

Astfel, măsurile de austeritate nu au mai fost aplicate uniform, ci ajustate pentru a proteja rețelele de influență din teritoriu. În schimb, românii obișnuiți rămân principalii afectați de tăieri – fără reprezentare, fără voce în deciziile guvernamentale.

Este a doua oară când Bolojan dă înapoi în fața presiunilor politice. Prima retragere a fost abandonarea planului de impozitare a băncilor – o măsură anunțată ca simbol al echității fiscale, dar retrasă rapid, fără explicații clare, după reacțiile dure din mediul bancar și politic.

În paralel, vicepremierul Sorin Grindeanu a fost criticat pentru pasivitate, evitând să susțină public programul Saligny alături de colegii săi din PSD. Această atitudine a accentuat ruptura din partid între liderii locali, care își apără teritoriile, și cei care urmează fără comentarii linia dictată de centru.

Jurnalistul Dan Bucura a remarcat această atitudine duplicitară a guvernului, comentând pe Facebook:

„Hopa! Nea Ilie Sărăcie, cum îl alintă unii, a făcut acum încă un pas înapoi de la măsurile lui de austeritate. Asta, după ce prima retragere a fost în fața băncilor, pe care voia să le impoziteze la sânge, dar apoi a dat-o după cireș.”

Dan Bucura a concluzionat, făcând trimitere la orientarea vizibilă a politicilor guvernamentale:

„Jugul pus pe românii de rând, ăia pe care nu îi reprezintă nimeni și pentru care nu bate nimeni cu pumnul în masă, rămâne la locul lui. Noi, poporul, suntem în continuare buni de jumulit.”

Retragerea lui Ilie Bolojan arată că, în România austerității selective, doar cei cu putere politică reușesc să fie auziți. Măsurile se ajustează pentru partide, nu pentru cetățeni. Iar guvernul, deși invocă constant „reforma” și „responsabilitatea”, aplică reguli diferite în funcție de cine face presiuni – și mai ales în favoarea cui.