România se confruntă cu o nouă lovitură, și nu vine de la vreun dușman extern, ci chiar dinspre Comisia Europeană – cu tăcerea complice a guvernului PNL-PSD-UDMR-USR. Fondurile europene destinate agriculturii și dezvoltării satelor, poate ultima speranță pentru mediul rural, sunt în pericol să fie reduse drastic. Și nu e vorba de sume mici. Se taie acolo unde doare cel mai mult: din ceea ce ne ține pe toți – pământul, mâncarea, satul românesc.
În loc ca românii să fie sprijiniți să își producă propria mâncare, să își dezvolte lanțuri alimentare proprii, României se impun importuri și supermarketuri străine, în timp ce ogoarele noastre devin pustii. România riscă să ajungă o colonie alimentară, o piață de desfacere pentru surplusurile agricole din Vest. Totul cu acordul autorităților „patriotice” de la București, care nu scot o vorbă, nu ridică un deget și nu apără interesele țăranului român.
În timp ce Comisia jonglează cu miliardele pentru „tranziții verzi” și „digitalizări sterile”, România rămâne fără pâine. Aceasta nu este doar o decizie tehnocrată. Este o acțiune premeditată.
Fermierii români nu pot concura cu marile corporații agroalimentare. N-au capital, n-au sprijin, n-au rețea. Iar când li se taie și fondurile europene, li se taie de fapt dreptul la supraviețuire.
Este aceasta o simplă neglijență sau un plan sistematic de subjugare economică? Se taie din agricultură pentru că un popor înfometat este un popor controlabil. Se lasă satele fără bani pentru că o comunitate rurală decimată nu mai are forța să se revolte.
România nu mai este invitată la masa deciziilor, ci e servită direct pe tavă intereselor străine. Cu largul concurs al unui guvern obedient, slab și total rupt de realitatea țării.
Dacă nu ridicăm vocea acum, pâinea noastră va veni cu etichetă străină, iar pământul va fi dat pe mâna altora. Iar ceea ce s-a construit în sute de ani va fi pierdut în tăcere, cu ștampila guvernului pe factură.
