Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Matricea celor 4C în eficientizarea măsurilor pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei
Este evident că societatea îşi urmează dinamica de creştere a complexităţii fenomenelor şi proceselor, lucru care afectează în mod direct modelele de dezvoltare a economiei, iar dezvoltarea sustenabilă a acesteia este o necesitate din ce în ce mai stringentă, care nu mai poate fi amânată sau menţinută la finalul listei de priorităţi. O lungă perioadă de timp a existat şi ideea de a te dezvolta economic în orice condiţii, dar în situaţia de astăzi în care societatea are nevoie la fel de mult de cooperare şi nu doar de competiţie, această idee nu mai reprezintă demult o alegere optimă. Tocmai fiindcă înţelegem că dezvoltarea economiei are ca scop final creşterea durabilă a calităţii vieţii cetăţenilor, devine necesar să ne circumscriem acţiunile şi politicile acestei idei de bază.
Dacă în schimb dorim să ne raportăm acţiunile la nevoile actuale ale societăţii, una dintre abordările posibile pentru eficientizarea acţiunilor asociate acestui demers este adoptarea unui model bazat pe matricea celor 4C: cooperare, coordonare, coerenţă şi consecvenţă. Urmărirea acestor patru criterii de îndeplinit de către componentele mixului de politici economice, mai ales în cazul domeniilor cheie (de exemplu în ceea ce priveşte mediul, schimbările climatice, agricultura, energia, transportul, activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare ş.a.), precum şi identificarea interdependenţelor între riscurile aferente sectoarelor relevante pot contribui semnificativ la creşterea gradului de dezvoltare şi de integrare a proiectelor economice bazate pe dezvoltare ecologică şi sustenabilă.
O analiză a modului în care funcţionează această matrice în fazele procesului de asumare decizională a unui proiect şi bugetarea acestuia pentru atingerea obiectivelor propuse comportă definirea a două componente importante:
- O primă componentă clasificată ca nivelul 1 de referinţă este legată de exprimarea organizatorică tactică şi strategică din punct de vedere al utilizării resurselor umane şi al pârghiilor necesare de către instituţiile naţionale şi internaţionale implicate în derularea măsurilor efective şi punerea lor în practică. Este vorba în principal de cooperarea şi coordonarea acţiunilor necesare, pentru a putea avea consistenţă şi rezultate optime în raport cu ţintele asumate.
- O a doua componentă clasificată ca nivelul 2 de referinţă este legată de dimensionarea efortului şi maximizarea rezultatelor prin natura programelor asumate pe termen scurt, mediu şi lung, care trebuie să permită imprimarea unei direcţii clare de dezvoltare, care să aibă la bază o foaie de parcurs ce prezintă inclusiv obiectivele de etapă care trebuie atinse.
Coerenţa politicilor se referă în esenţă la interacţiuni la diferite niveluri, precum şi la alinierea şi consecvenţa obiectivelor şi instrumentelor/ metodelor aplicate în domeniul politicii respective. În mod efectiv, trebuie evitată situaţia ”conflictului” dintre obiectivele unei anumite politici şi acţiunile întreprinse în alte domenii. Aşadar, nu este vorba doar de controlarea potenţialele conflicte, ci este de fapt nevoie de acţiuni de consolidare prin care politicile din diverse domenii se susţin şi se potenţează reciproc. Ori acest lucru nu se poate realiza decât prin cooperarea şi coordonare.
Aceste niveluri însă nu sunt independente, ele acţionează şi interacţionează având momente de interferenţă care pot fi:
- momente de interferenţă parţială,
