România se confruntă cu o criză a locuințelor de proporții alarmante. Timp de 30 de ani, mulți români muncesc din greu pentru a plăti dobânzi exorbitante către bănci și dezvoltatori imobiliari cu trecut dubios, care au devenit peste noapte „oameni de afaceri” legitimi. Aceste practici au transformat Bucureștiul într-un oraș sufocat, cu străzi înguste, lipsă de locuri de parcare și cartiere, precum Militari Residence, care se inunda la fiecare ploaie.
Soluții propuse
1. Un program real de subvenționare a dobânzilor
Statul român trebuie să creeze un program autentic de subvenționare a dobânzilor pentru a sprijini familiile la început de drum. Programul „Prima Casă” este ineficient, punând oamenii în situații critice dacă nu pot plăti ratele. În cazul unei restanțe de peste 60 de zile, se declanșează executarea silită, iar restricțiile impuse, cum ar fi obligația de a rămâne în locuință timp de cinci ani fără posibilitatea de a vinde sau închiria, sunt o povară în plus. Un program nou ar trebui să reducă birocrația și să ofere soluții reale pentru cei care se confruntă cu dificultăți financiare temporare.
2. Plafonarea profitabilității băncilor la creditele ipotecare
Băncile din România practică dobânzi de două-trei ori mai mari decât în țările vestice, sub pretextul că românii nu își plătesc ratele la timp. Cu toate acestea, băncile românești raportează profituri record de peste un deceniu. O simulare arată că pentru un credit ipotecar de 180.000 de euro, pe 28 de ani, în România se plătesc 1.060 de euro pe lună în primii cinci ani, și apoi 1.300 de euro sau 1.350 de euro dacă se alege dobânda variabilă. În Germania, rata lunară pentru aceeași sumă este de 870 de euro. Statul trebuie să intervină pentru a plafona aceste dobânzi și a proteja consumatorii de abuzurile bancare.
3. Dezvoltarea locuințelor sociale
Proiectele de locuințe sociale, cum au fost blocurile ANL, trebuie relansate și susținute de stat. Aceste inițiative pot reduce prețurile pe piața imobiliară prin oferirea de locuințe accesibile, cu o marjă de profit minimă. Statul nu trebuie să suporte pierderi, ci doar să asigure o marjă de profit redusă, ceea ce ar contribui la stabilizarea prețurilor locuințelor.
4. Finanțarea programelor de formare pentru meseriași
În România, există o lipsă acută de meseriași calificați. Statul ar trebui să sprijine școlile de meserii pentru a pregăti forță de muncă bine calificată, capabilă să contribuie la dezvoltarea internă și internațională. Un meseriaș bun câștigă sume considerabile, însă numărul acestora este insuficient. Prin promovarea educației vocaționale, România poate dezvolta companii capabile să construiască atât la nivel național, cât și internațional, reducând dependența de forța de muncă exportată.
Criza locuințelor în România necesită intervenția urgentă a statului. Prin implementarea unor programe eficiente de subvenționare a dobânzilor, plafonarea profitabilității bancare, dezvoltarea locuințelor sociale și promovarea formării meseriașilor, România poate crea un mediu mai echitabil și sustenabil pentru toți cetățenii săi. Astfel, putem evita ca oamenii să devină sclavi în propria lor țară, plătind sume exorbitante pentru locuințe care ar trebui să fie accesibile și decente pentru toți.
