Într-o analiză recentă, s-a constatat că băncile din România practică dobânzi mult mai mari comparativ cu cele din Europa de Vest, aducând prejudicii semnificative clienților români. Pentru un împrumut de 100.000 de euro, rata lunară la o bancă românească ajunge la 3.735 de lei, în timp ce aceeași sumă ar implica o rată de doar 2.415 lei la o bancă din Germania. Diferența de 1.320 de lei lunar este datorată unei dobânzi anuale efective (DAE) de 9,2% în România, comparativ cu 3,88% în Germania.
Justificări injuste și profituri record
Băncile românești justifică aceste dobânzi ridicate printr-un presupus comportament de rău platnici al românilor. Însă, datele arată că primele 10 bănci din România generează profituri record de 7 milioane de euro pe zi, echivalentul a 2,5 miliarde de euro anual. Aceste cifre demonstrează că românii sunt buni platitori, însă victime ale unor dobânzi excesive și comisioane ridicate pentru diverse servicii bancare, inclusiv transferuri, plăți la POS, administrare de conturi și retrageri de la ATM.
Impactul asupra persoanelor juridice
Situația este și mai dificilă pentru persoanele juridice, care sunt împovărate de dobânzi și comisioane și mai mari. Această practică duce la costuri operaționale semnificative pentru companii, afectându-le competitivitatea și sustenabilitatea pe piață.
Necesitatea intervenției statului
Pentru a rezolva această problemă, se propune ca statul să intervină prin plafonarea dobânzilor și a profiturilor bancare. În alte țări europene, precum Germania, Franța și Olanda, băncile sunt reglementate strict, asigurând o piață financiară mai echitabilă pentru consumatori. În România, băncile par să funcționeze ca un cartel, menținând artificial dobânzile și comisioanele la niveluri ridicate, în detrimentul clienților.
Rolul guvernatorului BNR
Un alt aspect important este implicarea guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, în această problemă. Deținând funcția din 1990, Isărescu a supravegheat diverse crize financiare, inclusiv prăbușirea unor instituții financiare precum Caritas, Bancorex, Bankcoop, SAFI și FNI. Criticii sugerează că schimbarea guvernatorului ar putea fi un pas necesar pentru reformarea sistemului bancar românesc și protejarea intereselor clienților.
Este imperativ ca autoritățile române să ia măsuri pentru a reglementa practicile bancare și a proteja consumatorii de dobânzile și comisioanele excesive. Intervenția statului și o supraveghere mai riguroasă a BNR ar putea contribui semnificativ la corectarea acestor inechități și la restabilirea încrederii în sistemul bancar din România.
