Mirel Palada: Participarea pe liste comune PSD PNL va dezamăgi, înfuria, scîrbi și în general produce o serie de emoții negative în rîndul votanților

Lupta nu este între democrație și extremism. Asta este justificarea patetică a partidelor vechi. De fapt, lupta este despre ce a fost dintotdeauna în politică: despre putere.

Partidele vechi, PSD și PNL, își văd amenințate pozițiile de putere de către partidele noi, contestatare: USR și AUR.

Drept pentru care au lăsat adversitatea la o parte, au făcut armistițiu pentru a împiedica partidele noi să consolideze un picior de pod pe harta puterii. E un subiect general, întîlnit în toată Europa.

Și peste tot arma de propagandă a partidelor vechi prin care își demonizează adversarii noi este, vezi Doamne, “extremismul”.

Da, da. Cum să nu. Și marmota învelea ciocolata în foi rupte din 1984.

* * *

Este adevărat că partidele vechi, PSD și, într-o mai mică măsură, PNL, beneficiază de o redutabilă armată electorală la nivel local, de care partidele noi, USR și AUR, nu au parte.

Deci avantaj partidele vechi. AUR și USR e posibil să scadă vreo cîteva puncte procentuale din cauza acestei comasări care aduce armatele electorale locale în bătălie în avantajul partidelor vechi.

Dar la fel de adevărat este că participarea pe liste comune PSD PNL va dezamăgi, înfuria, scîrbi și în general produce o serie de emoții negative în rîndul unora din alegătorii celor două partide vechi.

Unii pesediști vor fi supărați, atît la nivel de alegători, cît și de activiști, că trebuie să colaboreze cu dușmanul care i-a tăvălit ani de zile cu apelative absolut scabroase, gen Ciumă și Muie. Unii vor sta acasă, dezamăgiți. Alții, de-ai dracu’, vor vota furioși cu AUR. Na, să vă intre apă în cizme, mama voastră…

În oglindă, unii peneliști vor fi la fel de supărați, și alegători, și activiști, că trebuie să pactizeze cu dușmanul primitiv și medieval pe care l-au scuipat cu multă agresivitate în ultimii zece ani de zile. Unii vor sta acasă, dezamăgiți. Alții, de-ai dracu’, vor vota furioși cu USR. Poate chiar cu AUR. Na, să vă intre apă în cizme, mama voastră…

Sînt județe unde dușmănia între organizațiile locale PSD și PNL atinge niveluri de legendă, demne de Othello și de Iliada și de manele. Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Prefect Peneleanu…

Deci va fi greu. Foarte greu. Iar partidele vechi ce cîștigă prin comasare, că bagă în joc armatele de primari, pierd în aproape egală măsură cu scîrba și ura unora la adresa altora.

Deci scor nul. Nula na nula. Cîștigă pe de o parte. Pierd pe partea cealaltă.

În politică, e clar că 30 + 20 nu fac în nici un caz 50. Cît fac? Nu știm încă. Măsurăm. Sondăm. Comunicăm doar la premianți.

* * *

E genial cum, în cele din urmă, Securitatea a reușit să pună Partidul cu botul pe labe. E drept că s-au chinuit băieții vreo 30 de ani. Dar a meritat efortul. A meritat așteptarea.

PSD, acest partid ceva mai autonom față de instituțiile de forță, care reprezintă mai mult interesele civile din societate (mai ales la nivel local), a ajuns să fie călărit complet de securiști.

În seara asta, în timpul conferinței comune de presă Ciolacu – Ciucă, dacă erai atent și ciuleai cu grijă urechile, puteai auzi un îndepărtat, de-abia sesizabil zgomot de șampanii destupate.

Erau șampaniile deschise în semn de victorie în sediile instituțiilor de forță din pădurile din nordul Bucureștiului. Ce bucurie. Cîtă perseverență. De cît timp țin băieții șampaniile astea la rece, în așteptarea mirabilului eveniment.

Care, iată, în cele din urmă s-a întîmplat.

Slava! Avansare la escepțional pentru toată lumea!

* * *

Iată cum, astfel, AUR a devenit noul PSD, adevăratul PSD. O să fie fain…

Ghinion.

* * *

La PSD e pe cale să se întîmple a nu știu cîta oară dramoleta “Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”.

Este cel puțin a treia sau a patra oară cînd PSD întinde o mînă de ajutor politic și scoate din rahat PNL. Un partid de primitivi și de medievali și de inculți și de știrbi și de mahala ineptă care ajută nobilii aroganți și scîrboși și disprețuitori.

După ce îi ajută, PSD este martorul scenei “înjunghie-mă pe la spate, da’ s-o bagi adînc”. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Cei pe care i-ai ajutat, după ce își revin politic, te calcă în picioare fără pic de greață. Puie Monta. Ciuma Roșie. Dracnia la pușcărie. PSD să dispară de pe fața pămîntului.

Și cîte și mai cîte, proferate cu aer savant de Iohannis, de Blaga, de restul pediștilor anti-pesediști, de Rareș Bogdan, de toți savanții peneliști care au fiecare o explicație de ce PSD trebuie musai, dar musai, în 30 de zile, să fie șters de pe fața pămîntului.

Acuma se va întîmpla, evident, la fel.

Dacă PSD nu întindea o mînă de ajutor PNL, liberalii riscau să fie pe locul patru la europarlamentare, chiar ș sub useriști.

N-a fost așa. Domnu’ Goe liberalu’ a fost salvat din nou, deși n-o merita. Pesediștii le-au dat acces la primari. I-au ascuns sub pulpana listelor comune. Doar-doar să nu se vadă în ce hal de decădere politică a ajuns acest partid, al treilea din seria de partide prezidențiale anti-pesediste, PNȚ-CD, PD, PNL, care s-au dus în cap odată cu președintele anti-pesedist al respectivelor vremuri: Constantinescu, Băsescu, acum Iohannis.

Acuma cele două partide unite în dragoste eternă vor cîștiga europarlamentarele, cu peste 40%. Imediat după, toți vor clama victoria, inclusiv mediocrii de peneliști, pe sistemul “victoria are o mie de mame, înfrîngerea e orfană”. Vai, ce buni sîntem. E meritul nostru și doar al nostru. Vai cum avem paritate la europarlamentari. Vai, cum…

Vai, cum v-am promis că voi, primitivilor de la PSD, la schimb pentru ajutorul vostru naiv și fraier, veți primi din partea noastră sprijinul pentru candidat comun pesedist la Președinție din partea alianței PSD PNL. Adică, la întîmplare, Marcel Ciolacu.

Cuuum? Am promis noi așa ceva? Doamne ferește! Nu recunoaștem nimic. Și chiar dacă am promis, mă piș pe cuvîntul meu, ca să citez din cuvintele nemuritorului ticălos Băsescu, aceasta fiind una din frazele sale preferate, de cinic mitocan.

Nuuuu. Nu se poate. Ciolacu nu e bun. Singurul care se potrivește la Președinția glorioasei noastre patrii Republica Mediocră Gubernia România este doar Ciucă. Doar decît Ciucă. Ciucă al nostru.

E promisiune veche din partea americanilor. Și Iohannis îl vrea. Doar pe el îl vrea. Și Securitatea îl vrea. Doar pe el îl vrea.

Nu putem să-l punem pe Ciolacu. Vrei să plîngă țara? Vrei să plîngă ambasadele? Marcel Ciolacu să facă bine să-și vază lungul nasului și să se mulțumească cu funcția de prim-ministru. De unde oricum îl putem da oricînd jos, că deținem controlul asupra CSAT-ului și asupra ministerelor de forță și asupra serviciilor secrete și asupra justiției și asupra chestiilor cu adevărat importante în lupta pentru putere.

Ceee? Marcel face gît și nu e mulțumit că nu ne ținem de promisiune? Ce tupeu. Ia uite și la țăranul ăsta comunist, cum se semețește și crede că va primi mai mult decît i se cuvine. Poate îl și arestăm pentru tupeul său de primitiv pesedist. Doar noi, boierii minții și nobilii acestei țări, avem dreptul să accedem la cea mai înaltă funcție din țară.

Și tot așa. Vă place ce profet sînt?

Să-i vezi pe pesediști prin vară, cînd vor începe să cîrîie aroganții de liberali pretenții de control total al puterii, cum vor fi din ce în ce cu mai buza umflată. Și din ce în ce mai des călcați de DNA. Și din ce în ce mai fraieriți de forțele binelui și ale progresului. Iar și-o vor fura.

Și-o merită. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E a nu știu cîta oară cînd sînt păcăliți fix la fel. Ca în bancul cu ursul: mă, ție chiar îți place.

Românii merită tot ce e mai bun. Pesediștii merită tot ce e mai bun. Ghinion.

Toate reacţiile: