În toată povestea legii pensiilor, victimele sunt de fapt pensionarii cu venituri mici, oameni care în mod justificat așteaptă cu disperare o rază de lumină într-o existență ca un sport extrem.
Sunt victime în primul rând pentru cauzele care i-au adus în situația acestor venituri atât de mici. Cei mai mulți au lucrat total fără acte sau cu cea mai mare parte a veniturilor la negru. Iar atunci când s-a tras linia, sigur că nu aveau vechimea necesară.
Unii au preferat varianta aceasta, alții însă nu au avut de ales. Să nu uităm că în România, piața muncii nu a fost mereu la fel de avantajoasă pentru ofertă, mai ales în anii de muncâ după 1990 ai celor acum la pensie.
Alții s-au trezit după ani de contribuții că angajatorul, nu neapărat privat, nu a virat contribuțiile lor la fondul de pensii. Alții au descoperit că dovada vechimii lor era în arhive, care au dispărut și au fost trimiși în instanțe să-și rezolve problema, în procese care durează enorm și costă dacă vrei să ai o minima șansă de reușită.
Toate acestea, precum și alt cauze, sunt caracteristice unui stat disfuncțional, incapabil să își protejeze cetățenii, incapabil să le ofere șanse reale la o viață decentă.
Deci cu siguranță nu toți, dar mulți dintre cei mai necăjiți dintre pensionari au ajuns în situația limitei subzistenței, nu din vina lor, sau nu doar din vina lor.
De soarta lor nu s-a îngrijit nimeni în mod serios, ci au rămas mereu o masă de manevră electorală. Un electorat captiv, care să fie din când în când blagoslovit de mâna politicianului și care să aibă un reflex de recunoștință cuantificabil în voturi.
Faptul că le oferi din timp în timp câte o firimitură, în timp ce nu mai știi ce categorii de pensii speciale să inventezi este de un nemăsurat cinism.
Așa cum cinic este traficul cu iluziile unor oameni, adesea cu educație precară, care te cred inclusiv pentru că au nevoie să spere că la capătul tunelului este o luminiță.
Cu speranțele s-a jucat PSD și prin celebra lege Olguța Vasilescu, niciodată aplicată. Dacă ar fi fost aplicabilă, nu era acum necesară cea nouă.
Cu aceasta nouă se pot întâmplă două lucruri. Fie nu va fi niciodată aplicată, sub diferite pretexte politice care să învinovățească adversarii politici, fie va fi aplicată, dar, după cum avertizează toți analiștii, costul va fi acoperit dintr-o creștere generală de fiscalitate, inclusiv a TVA, din 2025, cu efectul unor scumpiri care vor anula total, dacă nu chiar integral majorarea.
Pentru că, în fond, despre asta este vorba. Nimeni nu poate susține că pensiile nu trebuie să crească. Totul este să o faci sustenabil.
Ce înseamnă acest cuvânt deja extrem de uzat? Că această creștere are surse certe de finanțare, care vin din buna funcționare a economiei și a finanțelor țării, deci ea nu va provoca niciun dezechilibru economic care să anuleze creșterea de bunăstare.
