PSD și PNL sunt în campanie electorală cu tot arsenalul tradițional de populisme și bălăcăreală.
Vor candida separat pentru că toate cercetările le arată un potențial mai mare de a aduna voturi separat decât împreună, pentru a se reuni apoi cu procentele astfel obținute într-o foarte probabilă guvernare comună.
Premisa de la care pleacă, după toate aparențele, dar și din informațiile pe surse adunate, este că anul 2024 va fi unul electoral mai degrabă tipic.
Toți anticipează că europarlamentarele vor avea un impact important asupra clasei politice printr-un scor mare al zonei populist-suveranist-naționaliste. Cât de mare va fi acest scor depinde în bună măsură de severitatea iernii care urmează și de numărul de tâmpenii pe care le va mai face Guvernul până atunci.
Dar și în cel mai fericit scenariu, primul scrutin după 4 ani va fi o descărcare de furie a electoratului. De aceea, PSD și PNL par să-și fi stabilit obiective mai degrabă rezervate. PSD vrea să fie pe primul loc, iar PNL speră la un procent cu 2 în față.
După care așteptarea, cel puțin a conducerii liberale, este ca apele să se liniștească. După ce poporul se va fi răcorit, pedeapsa electorală va fi fost aplicată, de-a lungul verii nivelul frustrării să scadă, ajutat și de metode clasice precum creșterea pensiilor fix când începe sezonul electoral de toamnă.
Și, în aceste condiții, se mizează pe o campanie clasică. Primarii care să se mobilizeze, să facă adunări, la care să aducă și candidații pentru parlamentare și prezidențiale, discursuri, promisiuni, pupături, mici și bere.
În acest timp, suveraniștii nu au primari, nu are cine să le organizeze tămbălăul electoral și vor începe să se erodeze.
Se mizează, desigur, pe o candidatură a lui George Simion pe care PSD îl vrea în turul al doilea, în vreme ce liberalii speră ca, măcinat de Diana Șoșoacă, să înceapă să facă greșeli și să rateze finala în favoarea lui Nicolae Ciucă, despre care sunt liberali cu speranțe sincere că poate câștiga prezidențialele.
Dar, în tot cazul, coaliția să meargă mai departe, iar în 2025 să urmeze desigur potopul de taxe și jupuială pentru corecții. Dar cum 2025 va fi primul an din cei patru care vor urma fără alegeri, iar memoria electoratului este dovedit scurtă, sunt extrem de puțini cei care-și bat capul cu dezastrul care va urma.
Poate să fie un calcul viabil, desigur, dar cu siguranță unul extrem de riscant, pentru că anul 2024 ar putea fi orice decât unul tipic.
Întrebarea cheie este dacă într-adevăr europarlamentarele vor descărca și calma furia, după care vom reveni la business as usual.
Asta în condițiile în care de această dată polarizarea pe care o vedem nu este în funcție de un personaj politic sau un partid anume. Nu mai este despre Năstase, Băsescu sau Dragnea ca fermenți electorali. De aceasta dată polarizarea este împotriva politicii și clasei politice tradiționale.
