“Dacă dumneavoastră credeţi că trebuie să continuăm cu o pensie medie pe luna octombrie, repet, medie, de 1.980 de lei, vă anunţ că nu se mai poate. Este inuman. Avem cel mai scăzut prag al sărăciei din Europa. Nu se poate aşa ceva!”. Pe cât de corectă e luată strict, pe atât de manipulatoare este declarația lui Marcel Ciolacu în contextul concret al noii legi a pensiilor.
Nimeni nu se opune eradicării sărăciei și creșterii pensiilor. Sugerând acest lucru, Marcel Ciolacu îmbibă cu emoție discuția, ceea ce îl scutește de nevoia argumentării pentru că se plasează în comoda poziție de singur apărător al acestei emoții.
De fapt, discuția nu este despre creșterea în sine, ci despre limitele sustenabile ale creșterii. Cât anume suportă bugetul de stat. Și atunci când te duci la magazin, cumperi în limita portofelului, nu tot ce ți-ai dori.
Iar potrivit avizului Ministerului Finanțelor, cele două creșteri ale pensiilor de anul viitor, prima cu rata inflației, a doua cu 40% în medie, nu pot fi făcute decât dacă vor crește taxele și impozitele.
Sigur, este și aceasta o variantă posibilă, o alegere politică deloc surprinzătoare pentru un partid de stânga, dar una care trebuie asumată cu consecințele ei. Să spui că vei crește pensiile, dar nu vei crește taxele este ca și cum ai spune că vei înmulți banii în cuibar.
Fapt este că orice creștere care nu poate fi susținută de bugetul de stat produce efecte care erodează în primul rând fix această creștere, pentru că primii loviți de efecte sunt cei cu venituri mici.
Soluția nu este să te joci cu pixul pe hârtie, a făcut-o coaliția la crearea bugetului pe anul acesta și vedem rezultatul unor previziuni fanteziste privind veniturile.
Deci declarația corectă a premierului ar fi fost să spună nu că sărăcia este inacceptabilă, ci cum anume, concret, realist și sustenabil, va finanța combaterea ei. Iar dacă tot bate monedă pe echitate, putea începe echitatea cu eliminarea pensiilor speciale care au fost doar discret coafate.
După ședința coaliției, a anunțat pe Facebook că sursele de finanțare au fost clarificate, fără a preciza care vor fi ele.
La fel Nicolae Ciucă.
Tandemul Nicu&Marcel sugerează că va fi vorba despre combaterea evaziunii, același refren pe care îl auzim de fiecare dată când politicienii vor să justifice o creștere de cheltuieli. Și totuși rămânem pe ultimul loc în UE la colectarea TVA.
Deci putem considera că sursele de finanțare nu există, ci doar o presiune electorală pe ambele partide.
În septembrie 2024, înainte de valul de toamnă al alegerilor, locale, parlamentare și prezidențiale, vor arunca banii spre electoratul captiv în vârstă, vor colecta recunoștința electorală, după care, în 2025, potopul corecțiilor va lua înapoi cu asupra de măsură creșterea, însă recunoștința electorală va fi fost bun încasată.
Nu cred o iotă din jocul cu panglici al PSD și PNL. Este ca în bătăliile regizate din filme,
